Nichita Stanescu

Adolescenti pe mare
Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
si ii contemplu ca la o debarcare.
O flota infinita de yole. Si astept
un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan' la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare.

Emotii.

E 6.30 dimineata.In jumatate de ora trebuie sa incep sa ma pregatesc pentru liceu.LICEU.Prima zi.De liceu.Este astazi.Am emotii.Am adormit pe la 12,m'am trezit apoi la 1,la 2,la 4,si acum.Niciodata nu dorm toata noaptea cand a doua zi ma asteapta ceva important.Asta mi s'a mai intamplat,de exemplu,cand am dat tezele in a 8'a,cand am fost in tabara,sau cand am fost la mare cu creata.[da,astea au fost unele dintre chestiile importante pentru mine.Pana acum.]Pur si simplu nu reusesc sa dorm cat vreau.
Inca e putin intuneric in camera,lumina nu e aprinsa,insa tot reusesc sa disting in camera camasa noua,calcata frumos,sacoul si blugii care ma asteapta.In o ora jumatate ma intalnesc cu 4 colege la Potcoava si pornim spre liceu.
Am emotii.Desi nu stiu de ce.Am inteles ca la ora 9,o sa fim toti ingramaditi in amfiteatru,citez:"ca niste sardine"!:))
Succes voua si..succes mie.Inca odata.

"Scoala pentru soti",Wendy Holden.

Casnicia mea cu Rupert.

"Actul unu.Scena unu.Actiunea se petrece in dormitorul familial,dintr-un conac de periferie din Surrey.Annabel si sotul ei,Rupert,sunt in patul cu baldachin,model modern.Lumina este discreta,exista si un radio digital si un televizor cu plasma incastrat in mobilier.Insa,in ciuda acestor posibile forme de distragere a atentiei,Rupert continua sa scrie pe BlackBerry.Nu este atent la nimic din jurul lui.Si,in mod special,la Annabel,care se chinuie sa poarte o conversatie cu el.

Annabel:Vrei sa stii ce-am facut azi,dragul meu?

Rupert:Mmm?

A:Se deschide,in sat,un club de striptease.S'a dat anunt in ziarul bisericii ca se primesc candidate.Crezi c-as fi buna?

R(absent):A,categoric.

A(incercand o noua abordare):M-am gandit ca,de data asta,sa fiu eu deasupra.Stii,cand ne incepem maratonul sexual de sase ore.Dar hai sa lasam sosul de ciocolata alba,da?Se lipeste prea tare de asternuturi.

R:Mmm.

A:Ma gandesc sa ma fac astronaut.

R:Mmm.

A:Rupert,tu ma iubesti?

R:(neatent):Mmm?

A:Vreau sa divortez.

R:Im.

A:(mai tare si pe un ton mai insistent):Ai auzit?Vreau sa divortez!

R:(ascultand-o acum,sincer socat):Ce?Sa divortezi?De ce?"

Fulgere.5 septembrie,ora 20:15

Inainte..

Era bine cand dormeam in cineva.Mai ales ca patu era mare.Era frumos cand,atunci cand era frig afara,aveam langa cine sa ma ghemuiesc in pat,si pe cine sa iau in brate.Era si mai frumos ca dimineata sa ma trezesc,sa ma intorc pe o parte,si sa te vad acolo.Sa iti zambesc si sa te intreb ce faci in ziua aceea.Chiar era frumos.Acum..pare pustiu.

Nu mai stiu exact in ce film am vazut asta,dar o tipa ziceam cam asa:"Dupa ce m'am despartit de el,era trist.Iar patul era foarte gol.Era gol si mare.Am invatat ce trebuie sa fac.Sa dorm pe mijloc!"

Asta fac si eu.Dorm pe mijloc.Nu e prea comfortabil..dar patul chiar pare mai mic.La mine nu e vorba de un el..e vorba de o ea..de..nu conteaza.

Cu lacrimi in ochi.

Problema e ca de 3 ori am inceput postul asta,de 3 ori am scris lucruri diferite,de 3 ori am sters ce am scris.Dar de fiecare data am avut lacrimi in ochi.Pentru ca mi'e dor de tine,si mi se pare ca ne'am racit,si nu vreau asta deloc.Pentru ca tin la tine,si vreau sa fim una langa alta mereu.Pentru ca asa ne'am promis.Cel putin eu am facut asta cu siguranta.

Stii cand mi'am demonstrat mie insumi ca chiar insemni ceva pentru mine?Cand te'am luat atunci de la biserica:)Nu stiu daca stii,dar aproape am alergat pana la tine.Si eram si transpirata cand am ajuns,si imi batea inima extrem de tare.Nu stiu de ce imi era frica,dar imi era.

Deci...am facut ceva?Sau ce?Aveam de gand sa te intreb asta cand urma sa ne intalnim..adica miercuri.Dar nu ai mai sunat.

Sunt singura,sau nu?

Nu stiu daca ati observat,dar a cam venit toamna.Adica s'a terminat vara.Intelegeti voi.

Gata cu zilelea lungi,cand se inopta pe la 9 si ceva,gata cu soarele,cu plaja,cu inghetata[ei bine,asta mai tine putin:">],cu sucurile reci,cu tot.Acum ca ma gandesc la ea,a trecut repede..Insa cand eram in mijlocul ei,timpul parea ca sta pe loc.Si nu,nu eram suparata din cauza asta deloc,ba din contra.

Inca nu m'am obisnuit sa deschid geamul de la bucatarie,sau de la balcon,si sa vad,de la etajul 4,toti copacii galbeni,sau portocalii,sau cu cateva "suvite"rosii.Si mai ales,nu m'am obisnuit cu gandul ca in mai putin de 2 saptamani s'ar putea sa inceapa..liceul.

Imi e si putin teama sa ma duc in parcul meu preferat.Ultima oara cand am fost acolo era verde,erao O EXPLOZIE DE VERDE.Maine..sigur nu il voi mai recunoaste.

Numai eu sunt in starea asta,sau mai sunt si alte persoane?

!

Curaj nenorocit.De ce imi e asa de greu sa il au in brate,si sa spun ce simt?De ce?Mi'e frica de ce?De consecinte?Vor exista mereu.Normal.De ce nu ar exista si acum?
Imi da cineva un sut in fund ca sa prin curajul?Va rog?

Daca atunci cand te'ai naste ai putea fi in stare sa alegi un singur sentiment pe care sa il"simti" toata viata,care ar fi acela?