marți, 31 decembrie 2013

Ca la 20 de ani..

E ultima zi si eu implinesc 20 de ani.

19 a fost frumos.Am iubit, am fost iubita, am reusit sa intru la facultate, m-am mutat in Bucuresti, mi-am castigat iar singura banutii in timpul verii, am aflat ca voi fi matusica de cavaler, mi-am pastrat prieteniile chiar si dupa ce toate fetele ne-am imprastiat prin toata tara.

Sa fiu sanatoasa..ca restul vin de la sine. 20 sa fie o varsta macar la fel de frumoasa ca 19..Nu stiu de ce,dar presimt ca asa va fi.

*Nu am uitat! Cum as putea uita?!*:) happy

La Multi Ani, draga, dulcea si desteapta mea domnisoara farmacista!
Sa ai o zi aniversara extraordinara, asa cum meriti!
Sa fii sanatoasa, fericita, pretuita de cei din jur si mai ales iubita de cine trebuie!*:) happy

De ziua ta, te imbratisez cu toata dragostea si iti dedic toate melodiile frumoase care au fost compuse pana acum!*:) happy
Te iubesc, M a mea draga! *
*Mail primit de la scumpa mea profesoara de engleza..mail care m-a facut sa plang.Asa au curs primele lacrimi la 20 de ani :)

sâmbătă, 7 decembrie 2013

30 seconds dance party

La 9 dimineata mi-a vibrat telefonul, care m-a anuntat ca azi e ziua Catalinei. Clar,astazi scriu ceva dragut despre ea.
Pe Cata o stiu datorita blogului, de..2 ani minim cred.Mai un comentariu, mai o bagare in seama si uite asa am inceput sa vorbim destul de mult( eu mai ales). Cand am vazut seria Before sunset/sunrise/midnight, i-am zis clar ca personajul feminin principal ma duce cu gandul la ea. Sunt sigura ca ascunde si cate ceva din personajul Anastasiei din Fifty shades of Grey,dar inca nu stiu de ce cred asta.

Am inceput sa ma intreb de ce scriu aici, e mai greu decat credeam.

Anyway, ideea e ca vreau sa iti urez "La multi aaaaaaani!!". Ma bucur enorm ca te cunosc si cred ca esti un om minunat care are multe de daruit celor din jur si apreciez enorm ca ai o vorba buna pentru mine de fiecare data cand am gargauni in cap. Sper sa iti mearga lucrurile bine pe toate planurile si si si in caz ca o sa vii la Bucuresti, o sa mergem prin oras sa vedem unde gasim cel mai bun ceai.(asta nu cred ca a fost inspirata. preferi sa cautam o tequila buna?)

O zi minunata si ai grija de tine. Copilul aici de fata te imbratiseaza >:D<

ps: nu stiu cat de bine a iesit,dar sper sa iti placa.Azi nu am avut inspiratia cu mine,aseara am baut putin vin si abia acum se vede. Te pup.



joi, 21 noiembrie 2013

Don't send me to the path of nevermore


*Melodia zilei de azi

De toate.

Imi este dor de o ora cu mine..de oglinda din camera, de fotoliul portocaliu de langa usa, de cafeaua din timpul consilierii. Am lasat acasa jurnalul din perioada aceea si nu-mi mai amintesc atat de multe conversatii.

Imi este dor si de tata. In weekend am fost la cimitir sa aprind o lumanare. Mi-am dat seama ca nu pot sa asociez locul acela cu tata. Prefer sa il pastrez in minte asa cum era el, in zilele lui bune. Parca a trecut o eternitate de cand mi-a spus ca ma iubeste si ca e mandru de mine. Zilele trecute Ami isi lua la revedere de la tatal ei si erau minunati impreuna, puteau fi pusi in rama.


Vreau sa fiu fericita. De fapt, vreau un moment in care sa fiu constienta intru totul de starea in care ma aflu. Sa spun:"Da,acum ma simt bine. Acum trebuie sa ma opresc si sa ma bucur de ceea ce am".


O sa fiu matusica. Chestia asta naste stari noi in mine. Nu-mi vine sa cred ca sora mea o sa fie mamica, ca mama o sa fie bunica.Tata ar fi fost bunic.


Bucurestiul e exact cum mi l-am imaginat: agitat si plin de viata.Mi se pare minunat sa fii student in alt oras, sa exprimentezi atatea lucruri noi. Imi este dor de Galati uneori..de fapt nu,de oamenii de acolo. De cei la care ma intorc cu zambetul pe buze si care sunt acolo pentru mine.


Cu fetele inca mai vorbesc.Cu exceptia faptului ca nu ne vedem, distanta nu mi se pare o problema. Inca vorbim, inca ne pazim spatele la nevoie.Nu mai e la fel cu toate, dar inca mai e.


Cu tine as vrea sa nu fie asa complicat, dar e ok. O sa incerc sa nu fiu la fel de nerabdatoare cum tind sa fiu mereu si sa las lucrurile sa vina de la sine. Momentan "evadarile"cu tine sunt fix ce imi trebuie. Ma fac sa ma simt femeie si asta imi ajunge.

In weekend o sa iau aparatul si o sa fotografiez orasul.
Mi-e dor de postari dese pe aici. Sper sa mai revin.



marți, 27 august 2013

With or without you

E greu sa spui adio cand te gandesti ca intr-un timp toate lucrurile mergeau cum trebuie. Vreau sa renunt si nu pot. Nu inteleg de ce. Cand am incercat sa fiu cu altcineva am simtit ca il insel,chiar daca nu mai eram cu el de 2 luni de zile, chiar daca de fiecare data cand vorbim ne certam. Se pare ca numai asta stim sa facem acum..Avem insa si putinele momente in care scapam un "mi-e dor de tine" sau un "te-am visat".

Anyway,life goes on. With or without you.

Fifty shades of Grey.

" Culcă-te, îmi porunceşte el.
Mă strecor sub coverturi, înfiorându-mă, privind la el. Doamne..rămâne peste noapte. Cred că am amorţit în urma şocului. Se ridică într-un cot şi se uită lung la mine.
- Dacă ai de gând să plângi, plângi de faţă cu mine. Trebuie să ştiu.
- Vrei să plâng?
- Nu în mod deosebit. Vreau să ştiu cum te simţi. Nu vreau să-mi aluneci printre degete.
Stinge lumina. (...)
- Întoarce-te pe o parte, cu spatele la mine, murmură el pe întuneric.
Îmi dau ochii peste cap, pe deplin conştientă că nu mă poate vedea, dar fac cum mi s-a spus. Cu gingăşie, se apropie şi mă cuprinde cu braţele, trăgându-mă la pieptul lui.
- Dormi, iubito, şopteşte şi îi simt nasul în păr când inhalează adânc."

joi, 13 iunie 2013

Si uite asa a mai trecut o etapa

Ai fi zis ca liceul nu se mai termina..

Will you still love me when I'm no longer young and beautiful?

Nu pot sa il cred. Nu pot sa am incredere totala in el. Il iubesc, imi e drag, am nevoie de el, ma face sa ma simt bine si totusi nu simt ca legatura dintre noi e asa cum trebuie.

E din cauza inceputului. E din cauza lucrurilor de acum 2 ani. Nu ii port pica si pretind, atat in fata mea cat si a lui, ca l-am iertat..si vreau sa cred ca am facut-o.Totusi nu am uitat nimic. Mi-ar placea enorm sa fie totul cum trebuie. Sa ma concentrez doar pe invatatul pentru admitere si pentru bac, iar in pauzele pe care le fac, sa ma gandesc la el si sa zambesc cand imi amintesc cat de mult imi spune cum ma iubeste. Cum imi spune ca vrea sa fiu a lui pentru toata viata, ca sunt cea mai frumoasa, ca ii fac zilele mai senine. Are uneori o privire asa sincera si plina de dragoste, e exact privirea aia din filme, care crezi ca nu exista in realitate.

Am visat acum ceva timp ca mi-a spus cum ca totul a fost o minciuna. Mai dezamagita ca in visul ala nu cred ca am mai fost. Eram suparata pe mine, eram de-a dreptul furioasa. M-am trezit cu ochii in lacrimi, m-am uitat la telefon, am vazut un "buna dimineata,iubito" si am inceput sa ma calmez.

Inca incerc sa imi dau seama ce inseamna relatia asta pentru mine. Dupa 3 luni si jumatate, tot sunt confuza. De ce?

miercuri, 12 iunie 2013

Mail


"Mereu ma intreb, Kali draga, cum as putea sa iti multumesc pentru caldura, sensibilitatea si dragostea cu care ma inconjuri....iti sunt recunoscatoare.

Multumesc pentru poza noastra, micuta dar frumoasa...si cu niste suflete mari in ea...am inclus-o si pe draga de Laura aici. De abia astept si pozele de la cursul festiv sau cele oficiale, cum le spui tu.

Am ascultat Father and Daughter...da, chiar de suflet. Mie imi place enorm muzica duetului Simon and Garfunkel. O sa iti trimit si eu zilele astea niste melodii poate mai putin celebre ale lor dar la fel de minunate....bijuterii delicate, ca pentru sufletele noastre avide de frumos si absolut.

Ti-a spus cineva pana acum ce suflet deosebit, de pus la rana ai? Sau poate numai eu il percep asa?
Sa nu te schimbi niciodata, pentru nimeni....eu te voi pretui si iubi mereu pentru ce insemni tu cu adevarat.

Mult succes la invatat!"



De la scumpa mea profesoara de engleza..

duminică, 19 mai 2013

zice el.

Te iubesc..te iubesc precum soarele ne iubeste chipul si pielea intr-o zi calduroasa de cuptor, precum valurile ei ne ating pielea si precum nisipul se agata de noi cand iesim din mare.
Poate cel mai frumos sentiment din viata mea...pe atat de inmuia ca biscuitele in lapte ma simt in preajma ta, desi sunt un barbat acum. Tu ma inmoi, pentru ca imi esti deja sub piele, stau si scriurandurile astea si simt cum imi tai respiratia cand imi apari in calea ochilor. Te rog, nu-ti fie frica... m-am intors definitiv!

marți, 23 aprilie 2013

Surpriza.


   Astazi, ca in oricare alta zi din viata mea, m-am trezit cu gandul la tine. Stiu ca ne-am vazut si ca am petrecut multe ore impreuna in ultimele zile, dar nu ma satur sa iti vad chipul, sa-ti sarut buzele sa te tin la piept sau sa-ti ocup spatiile dintre degetele de la mana, cu degetele mele... 
   Poate ca te deranjeaza ca-ti spun atatea lucruri frumoase, dar asa sunt eu, prefer sa spun ce simt decat sa tac. Esti frumoasa si iti ador trasatirile, esti adorabila cand te strambi, esti simpatica atunci cand te incrunti iar vocea ta e diferita si deloc sclifosita si as asculta-o in fiecare dimineata langa mine. Pare poate ca e prea frumos dar eu consider ca meriti si meriti toata dragostea mea, atat cat simt pentru tine, cate clipe vreau sa petrec cu tine chiar daca ar insemna sa ma fac mititel si sa-ti stau in urechea ta externa.
  Am tendinta sa cer poate mai mult decat crezi ca poti dar stiu sigur ca poti, mi-ai dovedit lucrul asta mereu. Da, sunt fericit... si sunt fericit pentru ca ai acceptat sa ma astepti asa cum sunt eu, un om capabil sa se indragosteasca in fiecare zi de mintea ta, de chipul tau, de tine ca intreg, ca iubita, ca suflet, ca tot ceea ce reprezinti pentru mine.
  Poate ca daca sunt cea mai neasteptata si frumoasa intamplare din viata ta... am fost instruit, indoctrinat si trimis de cineva sa fiu langa tine sa fiu sprijinul tau, jumatatea ta si omul caresa te iubeasca asa cum esti"(iarta-ma daca a sunat pompos...:-s). Esti acel om cu suflet frumos, care mi-a intrat sub piele si care din cand in cand imi provoaca "mancarimi crunte" dar gandul la tine ma calmeaza si nu numai gandul cat si atingerile tale. Ti-am spus ca atunci cand ma saruti sau ma musti de buze...simt cum ma doresti? dar atunci cand ma saruti pe gat usor ori ma atingi cu degetele pe gat...? Ma trec fiori prin tot corpul!!! (dar imi place la nebunie). Imi cunosti "calcaiul lui Ahile" si nu pot decat sa te felicit pentru asta si pentru multe alte lucruri frumoase... 
   Te vreau mereu ca la majorat... tandra, romantica si fericita! Mi-ai schimbat viata si nu pot decat sa iti fiu recunoscator...
   Te iubesc M!


                                                                                        Cu drag, mereu al tau Ov.

joi, 11 aprilie 2013

Si te intrebi de ce. Nu poti sa te bucuri pur si simplu de ce ai primit pe tava. De ce e totul asa frumos? De ce ma iubeste asa mult? De ce sunt doar a lui, de ce imi suporta toate toanele,de ce e tot langa mine cand am incercat sa il indepartez? Cand am fortat nota tocmai ca sa vad daca e sincer? De ce continua sa fie aici..iar eu tot nu sunt sigura de el..?


Aigrijademine.

joi, 4 aprilie 2013

Cafenea.Agenda.Zi ploioasa.

"Draga mea,

De cand te-am intalnit am simtit ca tu esti aleasa inimii mele.
Timpul a trecut dar nu am reusit sa demonstrez asta,desi in inima mea au incoltit sentimente pure pentru tine.Am incercat sa ma revansez si imi doresc sa fac asta in fiecare zi din viata mea-din restul ei.Acum mai mult ca sigur stiu ca tu esti cea pe care o doresc zi si noapte.
Poate gresesc de multi ori din stangacie, dar intentia mea este clara pentru mine, aceea de a fi alaturi de tine la bine si la rau.
Acestea fiind spuse,te iubesc si pretuiesc fiecare clipa alaturi de tine.Te iubesc! "

sâmbătă, 23 martie 2013

Nunta in decembrie-Anita Shreve

Astazi revin pe blog cu recenzia unei alte carti din cadrul  campaniei vALLuntar . Am ales Nunta in decembrie, scrisa de Anita Shreve. Sa fiu sincera, cred ca asta e una din acele carti pe care am ales-o pentru coperta si pentru titlul care m-a atras..in mare parte pentru ca si eu sunt nascuta in decembrie.

A fost o lectura placuta cu siguranta. E genul de carte care merita citita intr-un weekend, cu ceaiul in partea dreapta si o ciocolata mare in stanga.
Cartea este impartita in trei zile: vineri,sambata,duminica,desi toate lucrurile petrecute in carte par a avea loc in 27 de ani,timp in care personajele nu s-a mai intalnit. Povestea are loc in Massachussets, unde Bill si Bridget, 2 fosti coelgi de liceu, isi organizeaza nunta la care isi invita si fosti colegi. Bridget este bolnava de cancer, fapt pentru care nu este inteleasa de ce vrea sa duca la capat aceasta casatorie. Nunta are loc la hanul Norei, care si-a pierdut recent sotul. Harrison, care aparent are o viata fericita, o iubeste pe Nora in secret inca din perioada liceului. Agnes, aparent o simpla lesbiana, se dovedeste a fi amanta unui profesor din liceu. Rob, homosexualul grupului, apare la nunta impreuna cu iubitul lui, iar  Jerry are o viata cam "defectuoasa", in care intra o relatie nu prea buna cu sotia lui, dar si un copil bolnav de autism.
Cele trei zile petrecute impreuna scot la suprafata multe lucruri care poate inainte erau neclare. Personajele se regasesc din nou si petrec cu siguranta un weekend de neuitat.
Va las cu acest suspans, tocmai pentru a citi cartea.

Am sa revin si cu cateva citate care mi-au placut..Spor la comentat! :)

marți, 19 martie 2013

:)

"A fost prea devreme, dar a fost frumos. O pirueta, un sarut, o imbratisare lunga, o privire sincera...si mi-a spus ca ma iubeste. Mi-a spus ca asta este motivul pentru care s-a intors. Ma asteptam la asta. Inca nu stiam  cum sa ii raspund. L-am sarutat si am mers mai departe. Era un sentiment placut pe de o parte..pe de alta incomod. Nu pot sa ii raspund la fel. Inca am anumite dubii. Inca sunt retinuta.
Dar a fost frumos."

Tie cand ti-a spus cineva pentru prima data ca te iubeste? :)

Jessie Ware-Wildest Moments

duminică, 17 martie 2013

Cum se educa fetele in Boemia-Michal Viewegh

Cu zambetul pe buze particip pentru a doua oara la Campania vALLuntar  ,ce consta in publicarea unei recenzii a unei carti primite de la editura All. Daca anul trecut scopul a fost voluntariatul, anul acesta editura este sustinuta de Romsilva ,cu ajutorul carora se pare ca vom planta copacei pentru 15 comentarii primite.
Personal, ideea mi se pare exceptionala, tinand cont situatia in care se afla tara atunci cand vine vorba de defrisare.

Prima carte aleasa de mine este Cum se educa fetele in Bohemia, scrisa de Michal Viewegh. Nu auzisem de aceasta carte, pur si simplu am citit descrierea pe site si mi s-a parut interesanta.
Cartea se citeste foarte usor. Am terminat cele 213 pagini in aproximativ 2 ore. Sa fiu sincera, nu pot sa spun ca m-a atras in mod special. Ma asteptam la mai multe detalii legate de relatia prezentata in carte, dar se pare ca imaginatia cititorului se foloseste destul de mult de catre autor.

Pe scurt, actiunea se concentreaza pe relatia dintre un profesor de limba ceha, Oskar ,si o tanara de 20 de ani, Beata, aflata la inceput intr-o depresie. Legatura dintre ei se vrea a fi una strict profesionala, desi tatal fetei (Kral) l-a angajat pe profesor nu numai pentru a ii preda, dar si pentru a o face fericita. Beata se impotriveste pentru mult timp acestor meditatii, tratandu-le cu ignoranta.
Oskar incearca sa o atraga pe Beata in lumea literaturii ,intrucat el era si scriitor, iar tanara parea sa aiba potential atunci cand venea vorba de literatura. Reuseste sa isi imparta timpul intre predat la scoala,stat acasa cu sotia si fata lui si aceste ore petrecute cu fiica lui Karl, pentru care era platit extrem de generos.

In mod nu neaparat surprinzator, intre ei se infiripa niste sentimente care ii aduc impreuna. Mentin relatia secreta pe tot parcursul ei, iar atunci cand el este dat afara de Karl, Beata se angajzeaza la scoala unde Oskar preda.
Cum se termina aceasta romanta? Va las pe voi sa cititi cartea si sa ii aflati finalul. Tot ce pot sa spun este ca mi-a placut totusi suficient de mult incat sa o duc pana la final.

"Ce sa-i faci? Asa a fost sa fie. Nici intr-o lunca plina de flori de primavara, nici intr-o cabana imprumutata sau inchiriata, dotata cu un camin in care sa arda lemne ci intr-o cabina de proba, stramta si meschina, din raionul de imbracaminte pentru barbati-ca in cel mai prost film porno".

duminică, 10 martie 2013

..

"E duminica..Ma gandesc la tot ce s-a intamplat saptamana asta si imi dau seama cat de multe s-au schimbat. Luni nici nu imi treceai prin minte, marti ma plimbam timida cu tine, iar ieri ma sarutai pe banca din centru.
Jumatate din mine e entuziasmata, jumatate e retrasa si nu stie cum sa reactioneze. Cand il vad cum se comporta cu mine, imi da impresia ca e un alt Ov..si totusi e acelasi care m-a ranit acum ceva timp. Ma intreb de ce nu a fost la fel si prima oara..
Mi-a dat parul la o parte si m-a privit cu niste ochi mari, plini de dorinta. M-a sarutat fix cum o facea inainte. Mereu mi-a placut cum saruta Ov. Nu era ca ceilalti. Imi dadea fiori cu un simplu sarut. Mi-a spus ca astepta asta de mult. De ce sa nu recunosc, simteam la fel.
Ma alinta mult. Nu ii raspund mereu. Nu pot. Ceva din mine ma opreste. Ma simt ca in scenele alea penibile in care el ii spune ei ca o iubeste,si primeste ca raspuns un simplu-"Bine".

E cam bolnav si cand il intreb ce face,primesc acelasi raspuns:"Mi-e rau". Nu-mi place asta la el deloc.Imi vine sa-i spun in fata sa fie barbat si sa treaca peste. O vizita la doctor le rezolva pe toate. Dar dupa imi aminteste cat ii e de dor de mine si nu mai scot nici un cuvant.

Azi te rog sa nu ma ranesti.Sa continui sa fii asa. Vreau ceva simplu si frumos..In clasa a 12-a nu am nevoie de nimic complicat. Nu am timp sama consum pentru nimicuri.
Ai grija de mine.Nu ma dezamagi. Atat vreau de la tine. Sa ma faci fericita.Iti mai dau o sansa,nu o risipi."

the xx-heart skipped a beat


miercuri, 6 martie 2013

The goosebumps start to raise

"Ma astepta pe banca. I-am vazut paltonul si l-am recunoscut imediat. Ne-am plimbat cam 2 ore prin oras..Nu a fost deloc ciudat. Ne-am comportat pur si simplu ca doi prieteni care nu s-au mai vazut de mult. Am abordat cam toate subiectele si a fost placut sa vorbesc cu el din nou.
Nu am planuit sa iesim. Pur si simplu am vorbit cu P despre el, am inceput sa pun cap la cap tot ce mi-a spus, tot ce s-a intamplat..si am zis ca poate s-a schimbat. Asa ca atunci cand m-a invitat iar afara nu am ezitat.

Vroia sa mancam la Chinezesc dar i-am zis ca nu ma simt prea bine si as vrea sa plec. Ne-am asezat pe o banca si a vazut ca am mainile inghetate. A inceput sa mi le incalzeasca, apoi m-a luat in brate.Era linistitor. M-a pupat pe cap si mi-a zis ca i-a fost dor de mine.In mod surprinzator, in acele minute ma simteam protejata. La un moment ne-am oprit din vorbit si pur si simplu am stat in bratele lui.
L-am rugat sa ma lase in fata blocului unde sta o prietena. Am vecini foarte curiosi si mereu tind sa ii evit.M-a luat iar in brate. Ma tinea asa strans..I-am zis ca vreau sa plec dar nu a vrut sa-mi dea drumul. Am mai stat asa cam 5 minute, apoi m-am desprins de el. Nu vroiam asta. Cred ca a vrut sa ma sarute la cum m-a mangaiat pe obraz, dar m-am facut ca nu vad si am mers mai departe.

Seara mi-a spus ca ar vrea sa opreasca timpul pentru mine.Ca ar sta intins,cu capul pe picioarele mele,sa-mi asculte povestile.
Azi ne vedem iar.Mi-e frica. Mi-e dor. Mi-e teama,dar as avea nevoie de asta.Nu stiu ce vreau. Dar stiu ca imi place sa fiu imbratisata asa."

"And if I may just take your breath away
I don't mind if there's not much to stay
Sometimes the silence guides our minds
So move to a place so far away"

marți, 5 martie 2013

emotii.

O sa-mi fie dor. Cand ma simteam pierduta, vorbeam cu ea si ma regaseam. Si eram mai optimista. Increderea cu care-mi spune-"Tu intri cu siguranta la facultate" ma face si pe mine sa cred asta. Ma invart intr-o nebunie de teme care nu se mai termina, iar ora pe care o petrec discutand despre mine ma ajuta sa privesc si partea buna a lucrurilor care mi se intampla.

Azi am ajuns la concluzia ca nu caut tipii in locurile potrivite. Asa ca nu o sa ii mai caut.
Am vrut sa-i spun mai multe. Dar nu am putut. De ce? Nu stiu exact,dar imi stateau pe limba si ma manca asa de tare,si totusi m-am abtinut. Ea era deschisa. Eu ma jucam cu degetele, asa cum mi-am dat seama ca fac de fiecare data cand am emotii. I-am spus asta la sfarsit si m-a luat in brate.Ii sunt draga.Imi este draga.


duminică, 3 martie 2013

Mai si dispare optimismul.

Mereu mi-au spus sa ignor ce aud. Sa-mi fixez in cap faptul ca oamenii spun ceea ce spun doar din rautate. Doar din cauza faptului ca nu isi accepta propriile defecte.

Am zis ca nu imi pasa..dar de fiecare data ma inchid in mine si ma simt prost Si tot ce vreau este sa ma ascund. Mai ales pentru ca cei de langa mine se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dar eu stiu ca ei au auzit. Si ajung sa-mi puna intrebarea cretina- "Oare nu se simt si ei prost din cauza mea?"

Urasc orasul asta mic. Unde da,sunt oameni minunati,dar pe langa ei se afla si persoane inchise la minte. Care se limiteaza la cuvinte prostesti, pe care le arunca celor din jur ca si cum ar fi ceva normal.

Stiti ce realizez? Ca-mi dispare optimismul. Si asta..asta nu e de bine. Cum il recapat? De unde?


"Please see if her hair hangs long
If it roll and flows all down her breast
Please see from me if her hair hangs long
That's the way I remember her best"


luni, 25 februarie 2013

sâmbătă, 23 februarie 2013

Mi-e dor de un "el"

E uimitor cat de repede trece timpul pe langa noi. Cand ies vinerea de pe poarta liceului, imi dau seama cum a mai trecut o saptamana pe care aproape ca nu am simtit-o. Desi imi vad de treaba si invat, simt ca nu ma bucur de aceste clipe asa cum ar trebui, dar pe de alta parte nu stiu ce altceva as putea face.Asa ca mi-e dor.



Mi-e dor de o imbratisare sincera, venita din senin. De un mesaj cu "buna dimineata,soare". De un ecler de la cofetaria de pe colt. De leaganul unde incepeam sa ne cunoastem. De adierea vantului de la mare. De valurile care se spargeau de mine. De fluturii aceia pe care ii simti la primele intalniri. De zambetul timid pe care obisnuiam sa il ofer. De increderea in mine pe care o aveam cand ieseam pe usa imbracata in rochia albastra,care parca miroase a mare.
Nu mi-e dor de un "el" anume.Pur si simplu mi-e dor de un "el".

sâmbătă, 16 februarie 2013

Weekend? Ce weekend?

Obisnuiesc sa ma trezesc sambata si sa nu reusesc sa ma ridic din pat, pentru ca odata ce fac asta, trebuie sa incep sa-mi planific temele pentru weekend. Cred ca daca trebuia sa ma pregatesc numai pentru bac,nu aveam nici o problema.Timpul mi-l mananca pregatirea pentru admitere.Azi si maine am atat de mult de scris si de invatat,ca nu stiu daca reusesc sa fac tot nici daca nu dorm deloc.

Joi am dat simulare la chimie. Cu tot cu camere. Incerc sa-mi dau seama care a fost marele tam-tam cu stresul provocat de ele.Pe mine nu m-au deranjat deloc. Nici nu am simtit ca sunt acolo .Ai invatat ,scrii. Nu ai invatat, te uiti la camere si pretinzi ca esti stresat de ele. Asta e concluzia la care am ajuns.

De ceva timp stau singura acasa cam..toata ziua. E ciudat. Ma simt de parca nu mai locuieste nimeni cu mine. Incep sa-mi repet lectiile cu voce tare,doar ca sa nu mai bantuie linistea in casa. Mi-e dor de zilele in care apartamentul era plin. De cativa ani incoace s-au schimbat atata de multe incat nu mai recunosc atmosfera in care treaiesc. E totul diferit.


A ne-a facut o surpriza si a venit de la Bucuresti. Diseara ies cu ea. Abia astept sa o iau in brate.

Am pus si o melodie primita de la o prietena.Ma calmeaza.


Ps.Mi-e dor de o discutie cu P.De o ora in care sa ma regasesc.

duminică, 3 februarie 2013

Ieri am fost irascibila. Ma plangeam..singura: ca am mult de invatat, ca nu mai am o viata sociala, ca nu mai suport camera asta in care sunt carti si caiete peste tot. Seara mi-am revenit. Am pus un concert de la Selah Sue si am inceput frumusel sa fac niste grile la chimie.

M-am ambitionat tare de la un timp. Chiar vreau sa intru unde mi-am propus. Nu am sa las 1-2 persoane sa imi spuna ca nu pot si ca incerc degeaba..cand ceilalti au incredere in mine si ma sustin. Atitudinea pe care doamna S a avut-o fata de mine nu m-a demoralizat, ba din contra. Nu-mi pare rau ca a trebuit sa o mint ca sa pot sa-mi continui visul. Am facut ceea ce trebuia facut. Am facut ce era mai bine pentru mine. Imi pare rau doar ca nu am deschis ochii mai devreme si ca am pierdut cateva luni degeaba. Nu-i nimic. Recuperez.Cu multe nopti in care dorm doar cateva ore, dar recuperez.Visul meu merita asta.


Azi ascult Adele cat imi fac temele. Pentru ca nu m-am plictisit de melodiile ei si pentru ca are un ras tare amuzant, care ma mai destinde putin.

duminică, 27 ianuarie 2013

Pana si pe mine ma uimesc cand imi dau seama cat de singura ma simt uneori. Si nu inteleg de unde provine acest sentiment si de ce este atat de profund.
Am vrut acea libertate, am vrut sa gust din ea, iar acum am ajuns sa ma bag in pat cu ochii in lacrimi uneori. Tacerea asta constanta din casa ma inebuneste si mai tare. Nu ma mai striga nimeni. Prietenii nu sunt mereu acolo. Familia..e si nu e.

Eu chiar sper ca Bucurestiul sa faca o schimbare in viata mea.Daca nu intru la camin,ma mut cu C. E super nerabdatoare.Abia asteapta sa fiu acolo langa ea.Avem de recuperat multe.


*tata,azi cred ca mi-e dor de tine.
Nici acum nu mai scriu in jurnal. In clasa a 9-a scriam zilnic, probabil datorita liceului si a noilor lucruri si experiente care apareau in viata mea. eram asa entuziasmata sa iau un pix in mana si sa-mi astern gandurile..
Totul a incetat cand l-am pierdut pe tata. Pur si simplu nu am mai putut. Cand am incercat, am inceput sa plang asa de tare incat am zis ca nu-mi mai trebuie. Explodau emotiile in mine si nu puteam sa le controlez.

Am inceput in schimb sa postez poze pe un site, 365project.org (pe care apropo, vi-l recomand cu mare caldura.Ideea e ca trebuie sa incarci zilnic poze timp de un an, dar poti continua si dupa..Eu fac 2 ani in vara). Am intalnit oameni minunati acolo. Am inceput sa fiu deschisa si sa-mi fac prieteni buni, chiar daca nu sunt din tara..Cea mai apropiata de mine a devenit Heidi. Implineste 40 de ani anul acesta,are 3 copii minunati, este terapeut pentru oamenii cu dizabilitati si locuieste in America. Am inceput sa vorbesc cu ea anul trecut, cand am participat la olimpiada de engleza. S-a oferit sa ma ajute cu speakingul si am inceput sa vorbim pe Skype.

Din pacate, inainte sa inceapa liceul a avut un accident si acum se afla in scaun cu rotile. Asta nu a oprit-o sa se bucure la maxim de viata. Este un exemplu pentru mine. Optimismul de care da dovada..Ma face si pe mine sa reconsider anumite actiuni si sa ma simt mult mai bine in pielea mea.

Sper sa o vizitez intr-o zi.
Inchei postarea,e timpul sa ma apuc de mate si de chimie..:(

ps:asta e melodia pe care o tot ascult de o saptamana incoace..

miercuri, 16 ianuarie 2013

1:30.Ceaiul e in fata.Chimie e in stanga.Mai iau cate o pauza cand simt ca mi se inchid ochii.Ma invart de vreo 2 ori prin camera,ma uit la 2 poze si revin.
Chimie,chimie,chimie.
Sper sa prind macar 3 ore de somn asta noapte.
Si greul abia incepe.

Si ceva ca sa nu adorm iar:

joi, 10 ianuarie 2013

Ati plecat toti si ma simt pierduta.Unde-mi este concentrarea de la postarea anterioara? Unde-mi sunt ambitiile? Dar visele in care macar acolo eram fericita? Au disparut toate si ma simt pierduta.Iar tu..tu ai venit ca sa-mi sfasii si ultimele sperante pe care le mai aveam cu noi doi. Ai spus ca vrei sa te distrezi si sa te simti bine..Dar nu ai specificat cu cine.Probabil trebuia sa ma gandesc ca nu voi fi eu cea care te va face fericita.Dar probabil nici nu meritai sta. Nu din partea mea. Atunci de ce? De ce nu pot sa te uit mai repede? De ce mi-ai dat sperante false inainte sa vii? De ce m-ai lasat singura iar..?

miercuri, 2 ianuarie 2013

19.



In noaptea dinspre 30 spre 31 eram in Daily cu o prietena. La ora 12, pupici ,la multi ani, urari de bine, mesaje pe telefon..Totul era bine. Hippie a inceput sa cante Dust in the wind iar in ochii mei au inceput sa lacrimeze. Mi-am dat seama ca incep sa pierd copilaria cu totul,daca nu am pierdut-o deja. Ca ma asteapta un an extrem de greu, in care admiterea este prima mea prioritate. Ca timpul trece pe langa mine mai repede decat vreau si ca tata tot nu e aici. Ca tot incerc sa raman fixata pe ideea ca prietenii mei nu ma vor dezamagi niciodata, doar ca uneori lucrurile nu sunt chiar cum ma asteptam sa fie si totusi inchid ochii. Ca iubirea ma tot ocoleste si in acelasi timp imi aduce niste complexe de care ma tot chinui sa scap. Ca desi familia e langa tine mereu, te raneste uneori si nu poti lupta impotriva unor lucruri,pentru ca ele oricum se vor intampla.



...ca tot ceea ce trebuie sa fac pana in iulie este sa ma concentrez pe viitorul meu,sa fiu puternica, sa nu ma las distrasa de nimic.Sa las lucrurile sa vina de la sine.

*Ce-ti doresti cel mai mult pentru anul acesta?