duminică, 16 decembrie 2012

Si e atat de ciudat sa te stiu ajuns in oras...Oare cum iti sta cu barba? Oare cand o sa dai un semn? Te vad maine la liceu? Vii sa vizitezi profii? Am sa-mi indrept parul. Am sa mi-l impletesc frumos.
Ai venit cu ploaia din Londra dupa tine. De ce? Incepuse sa-mi placa zapada.



Si cum ne comportam cand ne vedem? Pot sa te strang tare in brate? O sa vorbim de noi sau pot sa te sarut?
Nu eram asa.Nu eram asa pana sa ma inviti la ziua ta. Pana sa-mi amintesti iar ca existi. Pana sa incepi sa-mi dai iar sperante. Nu-mi pasa ca vii .Dar acum esti aici si vreau sa te vad. Esti aici si-mi este enorm de dor de tine.


marți, 11 decembrie 2012

Tu.ce.lista.de.Craciun.ti.ai.facut?


Nu stiu ce am patit anul asta. Sunt mai nerabdatoare ca niciodata sa vina Craciunul. Imi sclipesc ochii cand vad brazii impodobiti prin magazine, instalatiile de la geamuri, cand aud copiii care merg spre scoala vorbind despre Mos Craciun, sau cand nimeresc la radio pe Magic Fm iar colindele nu se mai opresc.

Dupa ce termin cu notele la scoala,ma apuc de impodobit prin casa. Abia atunci nu am sa ma simt vinovata ca lenevesc in pat, uitandu-ma la Singur acasa si mancand portocale.


Lista de Craciun/vacanta.
Sa pun instalatie la biblioteca.Sa citesc "Fiul risipitor".Sa le fac cadouri prietenilor mei.Sa pun la posta scrisori pentru A,M si H.Sa fac lumanari din cojile de portocale.Sa vad filme de Craciun.Sa  merg cu colegii sa colindam profii.Sa le spun celor apropiati ca ii iubesc intr-un mod mai special.Sa impodobesc bradul cu sora mea.Sa ii fac o felicitare.Sa termin de impletit bratara.Sa mai fac una pentru Craciun.Sa strang bani pentru ziua mea.Sa il strang in brate pe S.Sa mai ies la dansat in Daily intr-o seara.Sa fac singura un tort.Sa fac ordine in sertarul de jos din dulap.Sa invat sa-mi impletesc singura parul.Sa-i fac lui S un CD cu melodiile pe care le ascultam vara.Sa fac un colaj cu pozele din Vama.Sa merg la fete si sa fac playback,sa am colindele pe telefon.Sa scriu pe blog despre toate astea.Sa il sarut pe S.Sa il mai sarut inca o data.Sa gasesc o modalitate sa ii fac pe colegi sa se inteleaga mai bine.Sa mananc mai multe bomboane la pregatire la bio.Sa ii fac clatite lui A.Sa scriu in jurnal ceva pentru tata.Sa fac poze in zapada.Sa postez zilnic pe 365project.Sa le urez tuturor de acolo Sarbatori fericite.Sa reusesc sa strang prietenii de ziua mea.Sa dansez toata noaptea cu ei.Sa ii vad pe verisorii mei.Sa ascult Magic Fm in fiecare dimineata.Sa citesc cartea de la SM.Sa ii multumesc lui C pentru ca a devenit un prieten atat de bun.Sa duc beteala la liceu pentru bradul din clasa.Sa am multa grija de unghii.Sa ajung la Gifts for strangers.Sa aprind lumanari in camera.Sa imi fac parul cret.Sa port rochita cu imprimeu de fulgi de nea.Sa fac fursecuri.



Scrie-mi si tu ceva.Ce ai de gand sa faci de Craciun?

Descarcare

-Nu inteleg. De ceva uitati asa la mine?
-Scuze. Ma gandeam la faptul ca eu ascult multe povesti ca a ta. Stau aici, pe fotoliu, le dau sfaturi, incerc sa ii ajut..sa se ajute.
-Asa.
-Dar ce imi spui tu am auzit numai de la parinti.Ei sunt cei care se plang ca odrasla lor nu sta pe acasa, iese afara, nu vorbeste cu ei. Si acum imi spui aceleasi lucuri. Tu vezi? Ati schimbat rolurile. Tu esti mama. Tu esti cea care incearca sa stabileasca niste reguli, care ii tine pe ceilalti din familie impreuna. Tu esti mediatorul; nu mama, nu sora. Mai incearca ele sa te puna la mijloc, dar incepi sa ies din cercul asta si sa le lasi pe ele sa-si rezolve problemele.
Azi m-ai uimit iar. Ai abordat problema diferit. Sa nu mai spun ca ti-ai descoperit singura lucrurile care te deranjeaza,te-ai analizat bine.

vineri, 7 decembrie 2012

Cadoul meu pentru cei dragi.


Carevasazica, a venit si ultimul Mos Nicolae in care zambim impreuna si in care te las sa faci glumite pe seama mea.. Trec anii repede, parca ieri eram in clasa a IX-a si incepeam sa vorbesc timid cu tine..Ma bucur ca te cunosc. Stiu ca nu toti te vad ca si mine, stiu ca in fata altora nu esti Jessy a mea, Jessy pe care o stiu eu. Tocmai de aia te iubi. Cu bune,cu rele, cu sfaturi mai subtile sau nu, stiu ca esti langa mine cand am nevoie de ceva. Imi cer scuze pentru momentele in care te-am ranit, pentru ca probabil am facut-o si eu. Ce conteaza e timpul care a mai ramas din liceu si zilele in care ne vom mai vedea saptamanal. Hai sa le facem sa conteze! ♥ Michelle



Asa-zis “panda”..Tocmai ai facut o glumita pe seama mea (alta), deci nu ar trebui sa iti spun asta, daaar dragostea mea e prea mare incat sa nu iti satisfac aceasta mica dorinta..Trece timpul, mai panda mai, si in curand o sa ne dorim sa ne mai certam noi dimineata pentru ca ai intarziat si te-am asteptat in frig..Stii de ce te-am iubit eu din clasa a IX-a, de cand am inceput sa ne cunoastem mai bine? Caci am auzit cat de mult te-ai bucurat ca suntem colege, desi nu prea ma stiai..Si de atunci..multe pagini s-au umplut cu prietenia noastra..Pline de shoturi de tequila, de muzica buna, de lacrimi(te rog zi-mi ca ai ochii rosii), de vise cu tipi creti, de valuri, de glumite care nu se mai termina. Ce mai e important acum? ? Sa facem periaoda asta de liceu care a ramas sa conteze! ♥ Michelle



Am destule amintiri placute cu prieteni dragi din clasa, dar cu a mea buna prietena si colega de banca..Cu ea impart mai multe. Numai noi stim cum ne bufneste rasul in ore, cum nu mai lasam whatsapp-ul din mana, cum “furam” mancare una de la alta, cum ne sclipesc ochii cand vorbim despre iubirile noastre, cum ne resemnam la unele teste de fizica, cum ne povestim unele experiente si ne bucuram una pentru cealalta.. Te iubesc mult..Cu bune cu rele,esti una din acele persoane care a reusit sa isi gaseasca un locsor in inima mea.. . Ce mai e important acum? Sa facem periaoda asta de liceu care a ramas sa conteze! ♥ Michelle



Arrr pisica mea..Ce mai trece timpul..Mi-e cam frica de el, ma crezi? Mi-e frica ca o sa ne desparta si nu o sa mai reusim sa fim acolo una langa cealalta.Ca o sa lase in urma ceaiurile noastre de vanilie si de tiramisu, valurile nevinovate in care ne jucam ca niste copii mici, plimbarile cu ciocolata calda si covrigi, melodia Lanei del Ray” Never let me go”, fanteziile noastre, supele tale fara gust, supele la plic, shoturile de tequila.. Promite-mi ca o sa mai tinem legautra si promite-mi ca o sa ne bucuram de periaoada de liceu ramasa cat mai mult..Te iubesc ! ♥ Michelle



Unui ursulet adorabil ce pot sa ii zic? Doar ca l-as imbratisa zilnic si ca mi-ar placea sa ne vedem macar de sarbatori, tinant cont de faptul ca el se va muta la Cluj..Cu tine Iulica nu ma inteleg bine din a IX-a, ci de putin mai tarziu..dar tu..Tu esti genul ala de persoana de care te atasezi si careia nu ii poti da drumul. Care iti zambeste si te calmeaza imediat. Care intarzie la intalniri, dar iti surade si te face sa te bucuri de clipele cu ea. Care stie sa povesteasca intr-un mod captivant pana si cea mai seaca intamplare. Care e acolo pentru tine si nu asteapta nimic in schimb..Te iubesc mult si sper sa ne bucuram de timpul petrecut in liceu cat mai mult ! ♥ Michelle



Sa mai zic cate amintiri am strans cu tine? Cate lacrimi, cate zambete, cate certuri prostesti, cate poze amuzante, cate bancuri? Cate postari pe blog scrise cu atat de multe sentimente?  Cate melodii trimise, cu mesaje de dragoste,legate de iubiri implinite sau nu? Dar trece timpul..Important e sa ne mai bucuram de clipele din liceu care ne-au mai ramas, pentru ca o sa le ducem dorul, pentru ca o sa mai vrem sa avem grijile de acum.. Te iubesc! ♥ Michelle

marți, 4 decembrie 2012

 Bine. Hai sa ne iubim din nou. Nu ma impotrivesc. Da, te-as mai vrea. Da, mi-ai face vacanta mai placuta.


Bine. Hai sa ne iubim din nou.Dar hai sa nu ne despartim brusc.

Sunt dispusa sa continuam. Daca iti gasesti pe cineva acolo,te las sa fii fericit. Dca gasesc pe cineva aici,ma lasi sa fiu fericita.

Bine? Acum hai sa ne iubim din nou.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Cine in turbare sufletul iti crapa/ Insa fara ea esti ca marea fara apa ?

-Noi ce facem cand ne vedem?
-Adica?
-Cum te astepti sa ne comportam unul cu altul?
-Pai..nu stiu. Ar trebui sa am vreo asteptare?
-Eu vin inapoi in tara ca sa fiu fericit.
-Iar eu vreau sa-mi petrec sarbatorile intr-un mod placut..

Asta ne lasa..in ce punct?

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

One day baby we'll be old

In seara asta m-am simtit bine. Da,da. Ne-am propus ca dupa teze sa ne facem rezervare in Daily si sa mergem acolo intr-o vineri.
Muzica e bestiala. E pe gustul nostru. Era 2 :15 si am plecat doar pentru ca E trebuie sa fie acasa,o sunase mama ei.
Numai tineret. Tineret care are aceleasi gusturi ca si noi.

O e barman acolo.Acum imi dau seama de ce imi tot spunea ca se duce des..Siretul de el. Nu a mentionat nimic. Chiar a fost o surpriza sa il intalnesc. Mi-a zambit ca in prima seara in care m-a vazut. De parca ar fi un mare Don Juan care poate cuceri orice fata.
Bine, bine, ar putea face asta. E prea dragalas sa nu ii iasa.

E m-a tras de mana. M-am intors si un cret frumusel tare vroia sa ajung ala bar. I-am multumit lui E. Mi-am clatit ochii pentru cateva secunde. Dupa am revenit la dans si la muzica buna.

Am mai mentionat cat de mult ne placea muzica? Da, cred ca da.
Vinerea in Daily a devenit cel mai frumos lucru pentru mine din orasul asta.

duminică, 18 noiembrie 2012

Eram sigura ca atunci ai exagerat si ca de fapt aveai sa te intorci..Tocmai de asta nu mi-a placut si acest motiv.
Nu-nteleg. Nu ai disparut cu totul din mine. O parte din tine inca e acolo. E mica,e ca un ghimpe de care nu am nevoie. E ca un ghimpe care trebuie scos.




Ce-ar fi fost sa continuam?





Ma enervezi. Esti mereu online si-mi vine sa te intreb ce mai faci,dar ma abtin mereu.

marți, 13 noiembrie 2012

Si tu incerci din nou. Esti sigur ca de data asta va merge bine. Iti pui iar o parte din suflet pe tava(unde mica acum) si astepti sa vezi ce se intampla. Si inima iti bate tare, si deja incepi sa ai scenarii in minte, in care totul e ok. In care esti fericit.In care te cuibaresti in bratele persoanei iubite si reusesti sa te relaxezi.

Si ghici ce. Iti primesti bucatica de suflet inapoi.Ti se spune ca nu e indeajuns de buna. Ca e prea mica. Ca e prea..normala. Ca nu e iesita din tipare.

luni, 12 noiembrie 2012

joi, 8 noiembrie 2012

Vreti sa stiti de ce mi-e dor de tata? Imi aducea garoafe. De ziua mea de nume si de ziua de nastere.
Tata nu prea era un om al cadourilor; nu ma deranja asta. Era tata, ce-mi trebuia mai mult? Imi lua garoafe si o ciocolata sau un dres. Ma lua in brate si imi spunea ca ma iubeste si altceva nu-mi mai trebuia. Imi puneam garoafele in vaza si le tineam in camera si cand ma uitam la ele zambeam..erau de la tata.

Mereu mi-au placut cadourile neasteptate, oricat de mici erau ele. Maria m-a chemat la banca ei si mi-a dat o ciocolata. Avea ochii mari si mi-a zis la multi ani , sa traiesc cu numele si m-a luat in brate. Eram topita cu totul. De aia o iubesc.


Eram singura acasa cu sora mea si ne-am luat in brate. Aveam lacrimi in ochi. Ce puteam sa spunem? Azi nu am mai primit garoafe. Nici anul trecut. Ne-am spus ca ne iubim si ca mereu vom fi acolo una pentru alta ..si nu ne-am dat drumul.

Sunt sigura ca tata se uita la noi si zambea.

luni, 5 noiembrie 2012

Cei care au ramas..au plecat si ei

Despre A am vorbit aici in multe posturi..Este a mea scumpa prietena de 6 sau 7 ani, de cand ne-am intalnit la spital, unde faceam amandoua exercitii pentru spate(cred ca amandoua aveam scolioza).Prin cate am trecut de atunci..numai noi stim. Ideea e ca prietenia noastra a rezistat si e mai puternica acum. Dar a plecat la facultate la Bucuresti. Stai, spuneam ca e la fel de puternica. Adevarat. Dar e atat de ciudata distanta asta..

Ma simt atat de singura cand am nevoie de imbratisarea ei si nu reusesc sa o primesc, si trebuie sa ma multumesc cu un hug virtual de la ea..Ma simt la fel de ciudat sa merg in Geenie, sa ascult o melodie pe care obisnuiam sa o cantam impreuna, si sa ma trezesc ca tot ce fac este sa o fredonez in gand. Sa mai spun ca in fiecare miercuri trec pe langa blocul ei cand termin pregatirea la chimie, si de fiecare data ma abtin sa nu o sun sa ii spun sa coboare? I-am zis doar o data,nu mai repet, pentru ca banuiesc ca o intristez si pe ea putin..

Ideea e ca stiu ca mai e un an si ma duc si eu la Bucuresti, dar pana atunci..Pana atunci trebuie sa trec de un bac si de o admitere fara ea alaturi de mine..cel putin nu fizic.




Pe M o stiu de 3 ani...2 ani am fost colege, si de un an si un pic e mutata la Iasi. Si de ea am vorbit pe aici cu siguranta. Am avut o relatie mai speciala cu ea,(a nu se intelege gresit, inca am) pentru ca la inceput nu ne vorbeam deloc. Si am inceput sa vorbesc cu ea tocmai pentru ca era colega aia din banca a doua, misterioasa, mai retrasa, frumusica, cu niste ochi adorabili. Dupa..nu mai stiu cum, dar am inceput sa vorbim mult, si sa iesim afara, si a inceput sa ma suporte si sa ma accepte asa cum sunt.

N-am sa uit niciodata cum ne-am facut poze in gara in timp ce dansam, cat de jalnic m-am chinuit sa o fac sa ajunga tarziu acasa, pana au reusit ceilalti sa puna a punct ultimele detalii legate de petrecerea ei surpriza, cum am esuat in a face fursecuri, cum mergeam in Dakota sa mancam nachos..
Amintiri..ei bine, amintiri sunt cu carul.
A mai venit pe aici si a ramas la mine peste noapte. Si de fiecare data incercam (chiar daca nu reuseam mereu) sa adorm cat mai tarziu, ca sa reusesc sa petrec mai mult timp cu ea.




Pisici..Ideea e ca sunteti departe de mine, dar vreau sa stiti ca oricand sunt aici. Chiar daca nu o sa aud mereu telefonul,o sa va sun inapoi. O sa va raspund la mail. O sa va scriu pe whatsapp.
O sa fiu aici. Si o sa va iubesc mereu. Pentru ca voi ati ramas langa mine. Si voi sunteti cele pe care imi bazez teoria ca prietenii adevarati exista. Cel putin in povestea mea.




duminică, 4 noiembrie 2012

Emeric Imre-Buna varianta rea

M-am trezit pe la 7 jumatate..Liniste totala in casa. De 2 zile sunt singura,mama e plecata la tara.Se intoarce in dupa-amiaza aceasta..
Vineri noaptea am reusit sa racesc. Am facut-o eu pe "frumoasa" si m-am imbracat in fusta si o geaca destul de subtire.Era cald cand am plecat ,dar cand am iesit pe la 2 noaptea de la concert, am inghetat imediat. Afara batea vantul si mai era si ceata.

Azi mi-am facut o omleta si dupa am venit la calculator cu o cafea. Mi-am adus aminte de vocea mea si am vorbit putin..Nu am cea mai senzuala voce cu siguranta. Mama nu o sa fie prea fericita sa ma auda.

A naibii de repede trece timpul..Acusi se termina semestrul asta scolar, acusi fac 19 ani..Macar de-ar veni odata admiterea si bacul, sa stiu ca am scapat de ele si ca pot sa fiu linistita.

Ca sa vedeti cum arata o zi din weekendul meu..Azi am de scris la mate/romana/chimie si de invatat la biologie/chimie..Se anunta o zi cu multe caiete si multe cereale..Sa nu mai vorbim de ceaiuri! :)




duminică, 21 octombrie 2012

Iti amintesti?

Era vara. Eram la mare. Eu in Vama Veche, tu in Mangalia. Si-mi trimiteai mesaje cu versurile de la melodiile celor de la Vama. Si eu mergeam pe malul marii, ascultam valurile si zambeam la telefon. Si-mi doream ca vara mea sa nu se mai termine.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Tu.

Hm..se fac 2 ani de cand te-am cunoscut. Ma tot intreb de ce ma gandesc la tine. Te-am urat pentru ce mi-ai facut dar acum am trecut peste. De ce imi tot pasa? Daca nu te-ai schimbat deloc?
.
E din cauza portretului pe care mi l-ai facut. Din cauza lui te-am pastrat la inima si tot imi esti drag. Din cauza acelui desen care mi-a luminat ziua in care l-am primit. In care mi-ai surprins trasaturile atat de bine.
.
.
Si esti copilaros uneori. De asta nu-mi placi. Presupui anumite lucruri, pe altele le interpretezi cum vrei, crezand ca asa gandesc eu. Nu-mi place asta. Fii naibii un barbat si comporta-te ca atare.
.
.
Probabil ca ar trebui sa ies cu tine, sa vad ce se intampla. Nu pot pierde nimc,nu pot castiga nimic,nu ?

later edit:Am sa stau in banca mea.Nu se merita.

miercuri, 17 octombrie 2012

Nici nu stiu de ce sunt asa. Dar moralul meu e la pamant.
Sunt invadata de o tristete care pare sa nu-mi paraseasca corpul. Si de o singuratate la fel de mare.I-am dezamagit pe unii enorm si-mi e rusine de mine. Dar mai presus de tot, simt ca m-am dezamagit pe mine.
Stiu, stiu, unde e optimismul? Am ratat, trebuie sa merg mai departe,sa imi intorc norocul. Dar sunt obosita si nici macar nu a inceput totul .

Ma simt pierduta in majoritatea zilelor. Zambesc, uit pentru cateva secunde tot si dupa imi spun in gand-Pentru cateva secunde am uitat.Ce bine a fost.
Am sentimentul ala de..Eu la ce sunt buna de fapt?
Stiu, stiu, ma plang. Sunt o plangacioasa. Ar trebui sa fac ceva sa ies din butoiul asta dar parca sunt ancorata in el. In seara asta ma complac.

-Kali e o eleva exceptionala. I-am fost diriginte in 5-8.
-Stiu, stiu, o cunosc din a 9-a, de atunci lucram impreuna
-Un copil minunat. Dedicat.
-Adevarat. O sa o jelesc dupa ce pleaca. Mi-a fost de mare ajutor in toti anii astia.Nu stiu ce ma fac dupa ce pleaca.

Oameni buni, uitati-va la mine. Unde vedeti dedicatie? Unde vedeti pofta de viata si munca? A disparut. Poate se mai afla la suprafata, poate seascunde sub zambetele false, dar nu mai exista. De ce insistati sa-mi spuneti cat de buna sunt, cand eu ma simt in interior o epava?

Exagerez? Probabil.Dar asta e atmosfera in butoi.

marți, 9 octombrie 2012

Am facut-o mandra

-Si..de ce ai venit azi la mine?
-Sa mai vorbim despre facultati.Cred ca am ales Farmacie. Am inceput sa ma pregatesc pentru admitere..O sa dau la Bucuresti. Este greu, dar au putut multi inaintea mea si vreau sa cred ca si eu pot.
-Deci te-ai decis. Ma bucur tare pentru tine...Si cred ca ti se potriveste. O sa poti lucra si singura, sa produci, sa cauti, sa afli, cum iti place tie, dar si cu alte persoane. O sa imbini lucrurile astea. Oricum, tu te poti descurca in orice situatie.
-De ar fi asa..Ar fi bine. E vorba de multa munca. Sunt in stare, dar ma simt putin coplesita.Probabil asa e la inceput.
.
.
.
.
-Si..despre ce vrei sa mai discutam?
-Pai..In principal vroiam sa atingem topicul 'facultati'...Mi-e dor de vara. Am avut o vara frumoasa. Am fost la mare, am gustat libertatea...
.
.
.
.
-Deci..azi nu ai venit sa imi ceri ajutorul. Azi ai venit sa-mi spui ce mai faci. Sa-mi impartasesti optimismul tau. Ma bucur enorm. Primesc un feedback de la tine care ma face sa cred ca munca noastra de pana acum a dat roade.
Si..Avea ochii putin rosii. Se vedea ca e mandra de mine.Astazi mai mult ca niciodata.

Si ce dor imi era de mirosul ala de cafea..

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Patru anisori

Nu sunt cea mai constanta persoana. Nu ma refer numai la blog, ci in general. Am abandonat scrisul aici de multe ori, dar m-am intors de fiecare data cu zambetul pe buze..sau lacrimi in ochi, povestind cate ceva. Face parte din mine. Uneori citesc postari vechi si-mi amintesc cu drag prin ce treceam. Inchid ochii si retraiesc acele momente.

Astazi ma uitam pe profil si mi-am dat seama ca luna asta fac 4 ani de cand scriu aici..Deci cam de prin a VIII-a..Nici mie nu-mi vine sa cred cat cam crescut si cat de repede a trecut timpul. Cat de mult mi-am dorit sa termin liceul si sa plec de aici. Iar acum..mai am cateva hopuri si am fugit de aici. Cu inima cat un purice, dar totusi entuziasmata.
Mi-ar placea sa opresc putin timpul. Cu bune cu rele, sa intarzii momentul. Desi stiu ca nu voi regreta decizia de a pleca de aici,  sunt sigura ca o sa duc dorul multor lucruri pe care acum, probabil, nu le apreciez cat trebuie.

La multi ani, dragul meu blog ! :)

'Si printre altele..Valurile erau muzica pentru sufletul meu. Stateam pe sezlong si ma uitam la stele. Erau asa de frumoase. Peste tot sunt la fel,dar la mare..la mare stralucesc mai tare. Ma inveleam cu prosopul putin ud, incercand sa ma incalzesc. Am tras de 2 ori din tigara cu gust de cirese si dupa am continuat sa ma concentrez pe stele si pe valuri. Eram mai libera ca niciodata. Eram fericita...'




Invatand pentru bac...

Tudor Arghezi
De-abia plecasesi

De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Ti-as si facut un semn, dupa plecare,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?

Voiam sa pleci, voiam sa si ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?



luni, 1 octombrie 2012

Stateless - Bloodstream

Inchid ochii si ma vad in bratele tale.
Mereu te jucai cu degetele mele si dupa ma sarutai delicat pe gat. Adoram sa-ti simt buzele pe gat. Ma treceau fiori infiniti de placere. Ma faceai sa vreau mai mult si sa nu te las sa te opresti.

Mai stii seara cand m-ai dus in parcarea de langa Gradina? Nu-mi place orasul nostru deloc...dar luminile alea..te faceau sa te indragostesti de el. Ma cucereai in fiecare zi cu muzica pe care o aveai in masina. Prostutule, si acum zambesc cand imi amintesc cum ai varsat Cola pe tine si cum nu ma mai opream de ras. Si tu..tu erai ingrijorat de reactia tatalui tau cand va vedea masina.

Banca din T, de sub salcii, a devenit una din preferatele mele. Pierdeam timpul acolo vorbind despre viitorul fiecaruia dintre noi. Nu existam in viitorul celuilalt, dar eram fericiti.Si nu dadeam importanta altor lucruri.

In sambata aceea am racit pana sa imi dai bigmenul tau. Nu te credeam genul tipului care sa faca asta, stiam ca mereu tii la comfortul tau si abia iti trecuse si tie raceala. Cand am ajuns acasa am ramas tintuita pe scaun, ascultand Stateless-Bloodstream ..vroiam sa-ti pastrez parfumul cat mai mult.

Stiu ca nu te mai am. Iti mai duc dorul doar ocazional. Doar ca vreau sa pastrez aici cateva clipe petrecute cu tine.

duminică, 30 septembrie 2012

Vama Veche

Singura grija in Vama era sa imi tin telefonul si putinii bani pe care ii mai aveam pentru drum,in siguranta.
Muzica era acolo pentru noi si ne chema la dans.Cand simteam oboseala si ne asezam pe nisipul deja putin rece,o mana calda ne ajuta sa ne ridicam si sa ne continuam ritualul.Cand vroiam liniste,ne retrageam langa marea care era amica noastra cea mai buna.


Niste cartofi prajiti, un shot de b52, un pahar de bere si nu ne-a mai trebuit nimic toata noaptea. Eram fericite, eram libere, eram intr-o alta lume. Oamenii erau veseli, aveau un zambet imens pe fata. Tristetea era probabil pe fundul marii, bine ingropata sub nisip.

Rasaritul nu s-a grabit sa apara. Ne-a lasat cat mai mult timp. Am apreciat asta.Cand s-a ivit timid, ne-a facut sa il privim neincetat. Era unic. Era rasaritul din Vama. Am facut o baie in apa fierbinte si dupa nu am mai lasat aparatul din mana. Aveam sa ne amintim de acele clipe cand stiam ca tristetea ne va napadi;cel mai probabil, in mijlocul unei teme la mate.

Vama Veche la 18 ani a fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am facut.

marți, 25 septembrie 2012

C.

C e cu un an mai mare decat mine.Anul trecut il urmaream cu privirea prin liceu de multe ori.Nu pot sa spun ca era un tip care iesea in evidenta, dar avea un aer..misterios care imi placea. Il stiam doar din vedere, nici nu sunt sigura daca stia ca exist.
Printre evenimentele la care am servit vara asta,am dat de C la un majorat. M-a salutat de cum a intrat,se pare ca ma stia. Stia si ca sunt cu S. Fiind bufet suedez, nu prea aveam treaba..Doar putin de debarasat ,asa ca mai mult pierdea timpul in bar, spaland pahare.

Pe la 10 am zis ca iau o pauza scurta si am iesit afara.C vorbea la telefon la cativa metri de mine.Cand a terminat,a venit langa mine si am inceput sa vorbim. Era asa cum il credeam,avea ceva..Ce nu pot numi. M-a lasat fara cuvinte cand m-a intrebat cand il mai vad pe S dupa ce pleaca. Stiam ca probabil nu voi mai fi cu el pana atunci..dar am zis, inghitind in sec, ca nu stiu.
Imi place Brasoveanca la nebunie.Era singur, nu avea pereche asa ca l-am invitat la dans.A zambit si m-a luat de mana.Cand dansam, mi-a soptit ca e placut sa danseze cu cineva care are aceeasi inaltime.I-am zambit inapoi.

Pe la 1 incepuse o melodie mai siropoasa de la Stefan Banica. A venit la mine si mi-a intors invitatia la dans .Mi-a spus ca  pleaca si nu o sa mai aiba ocazia. In mod curios, nu ma deranja ca toata lumea era eleganta, iar eu eram chelnerita care dansa cu un invitat. Erau toti de varsta mea.
Acum e la facultate in Glasgow. Azi am dat de niste poze cu el pe Facebook si am inceput sa zambesc la ecran.

Mi-ar placea sa vorbesc eu el.Nu stiu de ce.

miercuri, 19 septembrie 2012

As fi vrut..

As fi vrut sa iti spun ca te iubesc. Si ca nu stiu ce de fac asta, pentru ca nu ai nimic special. Si totusi..ceva ai.
Eram la concert la Horia Brenciu si as fi vrut sa iti soptesc asta la ureche..dar in loc sa vorbesc, te sarutam cu dragoste.

Azi ma gandeam la tine dimineata..si dupa te-am uitat. La 6 dupa-amiaza m-am trezit din somn si mi-am dat seama ca tu ai ajuns deja in Londra. Nici macar nu mai esti in acelasi oras cu mine.
Stiu, am sa te uit. Am sa te inlocuiesc. Or sa vina altii mai buni.Dar pana atunci...lasa-ma sa sufar putin. Ca sa pot sa ma ridic dupa si sa am mai multa forta.

Si totusi, daca ti-as fi spus ca te iubesc, probabil te-ai fi indepartat.Deci am facut bine ca am tacut..te-am mai tinut langa mine putin. Am mai fost fericiti o perioada.

A fost o vara scurta.Am stiut ca se va termina si vei pleca si ne vom desparti, dar nu am simtit cand a trecut timpul. Parca ieri am iesit si am stat 2 ore de vorba in leagan si dupa m-ai sarutat in masina cu pofta.
Mi-e dor de muzica ta si de cd-urile tale. Mi-e dor de tine.
Dar o sa-mi treaca.



luni, 17 septembrie 2012

O sa-mi fie dor

M m-a inghiontit si mi-a spus sa ma uit in spate. Era la intrarea in amfiteatru si discuta cu profii. Avea camasa aia cu rosu si negru care-mi place mult. M-am uitat insistent la el si m-a observat. Mi-a facut din mana si i-am raspuns la fel. Am continuat sa il fixez cu privirea, dar deja nu mai era atent la mine.

Cand s-a terminat festivitatea, am trecut pe langa el dar nu m-a vazut. Mi-a fost frica sa ma duc la el. Acum regret...dar tremuram toata, nu puteam.

In pauza am luat telefonul in mana si l-am intrebat unde e.Plecase deja. In cateva ore mi-a dat mesaj ca e la Bucuresti si ca maine are avionul spre Londra.

Azi l-am vazut pentru ultima oara, in una din camasile lui preferate. Era S al meu, cu acelasi zambet si aceleasi maini cu care obisnuiam sa ma joc. Era S al meu care mi-a facut vara mai frumoasa si pe care nu pot fi suparata.Era S al meu...care nu mai e al meu.

miercuri, 5 septembrie 2012

N-am mai scris aici de cand eram fericita.Acum..sunt semi-fericita.
O sa se termine in curand si nu vreau.As putea sa imi distrag atentia cu altcineva,dar nu cred ca ar fi cel mai corect lucru de facut....fata de mine,fata de tine.

vineri, 3 august 2012

To know him is to love him



Tot ce fac este sa ma bucur de vara.Da,asta mi-am propus. Fara regrete, fara indoieli.
Am sa ma scufund in bratele lui si numai pe asta am sa ma concentrez.

joi, 7 iunie 2012

I wish you were here

Mergeam pe strada cu capul ingropat intr-o carte cand am trecut pe langa cafeneaua din Centru. Am aruncat o privire celor care se bucurau de cafeaua de dimineata si dupa m-am intors la paginile mele. Pentru o secunda am vrut sa ma duc sa salut o prietena,dar era cu cineva si nu vroiam sa o deranjez.

Mai tarziu am aflat ca era si el la masa. Si parca ii recunoscusem parul...dar am crezut ca ma insel. Nu era genul care sa isi ia cafeaua in oras. Se pare ca s-a schimbat de cand nu ne-am mai vorbit. Mi-am format zeci de scenarii in cap despre cum am fi reactionat amandoi daca ne-am fi vazut.In unele nu-mi faceam curaj sa ma uit in ochii lui,in altele ne dadeam mana politicos si dupa plecam de la masa,in altele as fi vrut sa urlu la el ca a plecat intr-un moment in care nu aveam nevoie de asta.

Nu am privit niciodata orasul asta cu ochi buni. Cand nu vreau sa ma intalnesc cu cineva, se dovedeste a fi unul mic, in care ma ciocnesc fix de cine nu trebuie. Cand cred ca mi-ar ajunge 2 secunde sa il privesc pe strada, nu il observ deloc, desi frecventam aceleasi locuri



Asta e cea mai stupida melodie pe care mi-a trimis-o, dar pe care o ascult cu gandul la el mereu.

miercuri, 6 iunie 2012

I am thirty-two flavors

A fost curajoasa. Altii incearca sa imi spuna asta si nu reusesc.Ei bine..ea aproape ca a tipat la mine. Da, mi-au dat lacrimile, dar plangeam pentru ca eram furioasa pe mine si pe faptul ca nu am fost in stare sa imi spun toate acele lucruri in fata oglinzii. I-am multumim si i-am spus ca o iubesc dupa. Pentru ca a indraznit sa fie dura cu mine. As fi vrut sa o imbratisez,dar era la mii de kilometri distanta.

Peste anumite situatii si sentimente tot nu pot trece. Da, sunt puternica in fata lor, dar cand ma cufund in pat, inainte de culcare, redevin eu-cea melancolica care se hraneste din amintiri. Trebuie sa incetez..Dar am nevoie de cineva care sa ma ghideze spre un nou inceput.

Afara ploua de azi noapte. Cand m-am intors de la scoala, ma simteam de parca am mers in picioarele goale in o piscina. Sandalele mele nu mai faceau fata. As fi vrut sa arunc umbrela si sa merg in ploaie, dar am examen in weekend si o raceala nu se afla in programul meu cu siguranta.

Am inceput sa am un vis care se tot repeta: Am fugit de acasa si tot ce fac este sa plang. Imi e frica sa ma intalnesc cu persoane cunoscute, imi e frica de reactia lor atunci cand ma vor vedea. Ma trezesc transpirata, de parca am alergat ore in sir.

Oficial sau nu.. Sunt chelnerita. Am inceput sa fiu chemata in weekend sa servesc la cate o petrecere. Ma bucur ca mi-am asigurat job-ul pentru vara..

Va las cu melodia care ma obsedeaza de ieri.

joi, 31 mai 2012

Doamna V

  Doamna V mi-a fost profesoara 1 an si jumatate. Mi-a luat putin sa o cunosc..Nici ea nu cred ca a avut incredere in noi de la inceput; a vrut sa vada cum ne comportam, ce fel de clasa suntem. Dupa ceva timp a inceput sa ne arate cand de deosebita este. Am ramas surprinsa sa vad cum isi pune sufletul pe tava in fata a 30 de adolescenti; la inceput cu lucruri mici, dupa cu evenimente importante din viata ei pe care le povestea calma, ca si cum ar fi avut nevoie de ele ca sa devina o astfel de persoana. Parintii ei au murit de cancer cand era de varsta noastra, la interval de cateva luni. Noi aveam lacrimi in ochi cand o ascultam. Ea continua cu cate o amintire din acele luni de zile in care a trebuit sa aiba grija de ai ei, in care a trebuit sa isi vada parintii stingandu-se, unul dupa altul. Tin minte ca intr-o zi am venit acasa si i-am spus si mamei, repetant printre propozitii cat de deosebita e Doamna V.

   Cand am aflat ca tata are cancer, a fost una din primele persoane careia i-am zis. Am asteptat-o dupa ora la usa si cu lacrimi in ochi, am reusit sa scot acele cuvinte. Nu pot sa descriu privirea ei. Stia ce urmeaza, stia prin ce stari voi trece. Era trecuta prin asa ceva. Optimismul din ochii ei disparuse brusc. Unde era cand aveam nevoie de el? Stia mereu cand nu sunt in apele mele si incepea sa ma linisteasca; cu o vorba buna, cu o imbratisare, cu o privire calda. Mi-a fost alaturi in momente grele. In prima zi, a venit cu clasa si diriginta la capela. Nu stiam ce sa fac cand i-am vazut pe toti. I-am imbratisat si le-am multumit ca sunt alaturi de mine.Uniii incercau sa zambeasca, altii se uitau la mine cu tristete. Ea m-a imbratisat si am inceput sa plang. Am plans mult in acele zile.Ma calmam si dupa..incepeam iar. Nu stiu cat de constienta am fost de tot ce se intampla in jurul meu. Cred ca cel mai greu a fost cand l-au inmormantat. Strigram cat de tare puteam ca nu vreau sa plece. Din nou, nu realizam ca era ultima data cand urma sa il mai vad.
 
    Cand m-am intors la scoala, toti se purtau cu mine de parca in orice moment as putea claca. Nu-mi amintesc exact, dar stiu ca am plans de putine ori in pauza. Incercam sa nu mai fiu slaba in fata lor;ma vazusera deja in ipostaze in care nu credeam ca o sa trec. Doamna V a gasit mereu ceva care ma calma. Ce-i drept, apelam des la ea. De ce? Era una din singurele persoane care ma intelegea foarte bine.

    La sfarsitul clasei a X-a ne-a spus ca nu va mai preda la liceul nostru. Nu era titular si nu putea ramane. Eu..eu ma simteam de parca pierd din nou o persoana draga. Mi-au ramas intiparite in minte cuvintele urmatoare: "Copii, pe voi v-am invatat multe; ma duc sa o iau de la zero cu altii". Acum nu era egoist din partea noastra sa o dorim incontinuare alaturi de noi ?



     N-am intrerupt legatura cu ea. Nu o voi face prea curand. M-am atasat mult de ea si uneori mi-ar placea sa dau timpul inapoi, cand aveam un profesor de religie deosebit si un tata inca in viata. Zilele trecute am adus-o in discutie de fata cu alta persoana draga care o cunostea. Cand termin cu Cambridge-ul, o sa iesim la un suc. O sa-mi ridice moralul si o sa-mi repete ca sunt un copil minunat care nu e constient de toate calitatile pe care le are. Am sa o cred o saptamana si dupa am sa ma intorc la obiceiurile mele. Dar pentru o saptamana, o sa ma apreciez mai mult.

luni, 7 mai 2012

People can never hide their deepest emotions


In this day and age, people get more emotionally involved in their problems than they used to get before. Those who don’t talk about their feeling with friends or family don’t have the faintest idea of how much harm they do to themselves.

Hiding emotions is something familiar to me. A year ago, I found out that my dad was diagnosed with cancer.This came out of the blue,and none of us were expecting it.When I think about those months,I realize they were the hardest of my life.Until accepting the reality,I kept my family problems for myself for quite a long time.Whenever crossed my mind,it made me cry,not to mention that seeing my dad getting sicker and sicker seemed something unreal.

How I was feeling?Well,this is hard to explain in words.All I can remember is that pain reached a new level for me.I was feeling weary all the time and the vivacious person inside me disappeared.One day I felt like I couldn’t continue like that because I was hurting myself and I wasn’t able to enjoy the last moments with my dad.I started talking with some of my friends and teachers,and it was a relief to me.Though I was still lethargic,knowing that people were there for me was comforting

It’s been a year since my father passed away and I want to believe that I’m again a girl that always wears a smile on her face.I got here with the help of those around me.The fact that I opened my heart in front of them was a real help for me.As one can see from my experience,it’s really important not to keep your feelings to yourself.


ps:una bucata writing pentru ora de engleza.Am primit un A de la profesor.Da,da,sunt mandra de mine.Finalul..ei bine,finalul va fi adevarat in curand.

Ca o oaie ratacita.

Cam asa ma simt.
Nu am mai trecut pe aici. Nu mai pot sa scriu. Ultimele pagini din jurnal au fost niste postari scoase la imprimanta de aici si lipite acolo. E ca si cum imi e frica sa astern ce gandesc si ce simt pe foaie. Zilele trecute am incercat pentru prima data sa scriu ceva si dupa prima pagina eram plansa, asa ca am abandonat. Ma doare sa scriu.
S-au schimbat multe. Eu..ei bine,eu nu prea stiu ce fac si cum sunt. Am zile in care ma simt vlaguita cu totul si nu reusesc nimic. Am momente in care totul pare normal, asa ca rad. Pana imi amintesc ca realitatea e alta. E mai dura.
Incep tezele. Vine Cambridge-ul. Sunt stresata. Mama zice ca exagerez. Eu ii raspund ca ar trebui sa fie mandra de mine ca ma preocup atat de mult de studii. Saptamana trecuta m-am simtit mai rau ca niciodata. Am zis ca o las moale cu totul.

Simt ca uit momente si clipe petrecute cu tata. Ma urasc pentru asta. Ma urasc si pentru ca nu sunt in stare sa le astern pe foaie cand mi le amintesc. Imi vine sa imi dau suturi in fund la nesfarsit.
Nu mai plang la fel de mult,dar acum sunt constienta ca in fiecare zi imi amintesc de el pentru cateva zeci de minute. Cand intru in dormitor si vad tabloul cu el,ii salut si il pup.
Ma trezesc uneori cu un dor imens si ma uit in disperare prin calculator,poate-poate mai gasesc o poza cu el pe care nu o stiam. Dar totul e la fel ca ultima oara cand am verificat.
Te iubesc enorm si mi-e dor de tine.

luni, 2 aprilie 2012

nu mi-am iubit..

Nu mi-am iubit ochii pana cand el nu mi-a spus ca sunt mari,frumosi,curiosi si unici.
Nu mi-am iubit pistruii pana cand ea nu mi-a repetat de n ori ca sunt ceva special ce ar vrea si ea sa aiba.
Nu mi-am iubit soldurile pana cand el nu mi le-a sarutat in noapte.
Nu mi-am iubit picioarele pana cand ei nu mi-au dat o rama cadou pe care am vazut-o pe birou zilnic.
Nu mi-am iubit parul pana cand nu l-am vazut stralucind in plina zi, intamplator, intr-un filmulet.
Nu mi-am iubit buzele pana cand el nu le-a sarutat cu pofta intr-o zi de primavara.

vineri, 23 martie 2012

Imparatul tuturor bolilor

Am ajuns si la ultima recenzie din cadrul voluntariatului de la editura All . Am ales sa citesc Imparatul tuturor bolilor , scrisa de Siddhartha Mukherjee. Cartea este o biografie a cancerului impresionanta.

Nu aveam asteptari foarte mari de la carte dar am ramas placut surprinsa. Cele 600 de pagini pline cu informatii despre cancer te ajuta sa privesti boala aceasta cu alti ochi, probabil chiar te face sa ai o mai mare grija de tine(spun asta daca ne gandim la toti cei care fumeaza , desi stiu ca se pot imbolnavi de cancer ulterior).
Nu a fost grea deloc. Intalnim si cativa termeni medicali dar ii putem urmari usor. De multi am auzit la liceu, in orele de biologie, asta ca pentru mine a fost o lectura placuta.
Nu numai partea teoretica este prezentata in cartea,ci si cea psihologica. Este mai mult decat important sa stii cum reactioneaza un bolnav de cancer, desi banuiesc ca nimeni nu poate intelege asta cu adevarat, odata ce nu a trecut prin asta.
Cartea este impartita in capitole care incep cu citatele altor personalitati. Mereu m-a atras asta cand a venit vorba de citit, sa asimilez informatii din cat mai multe parti.

Spor la citit aceasta carte. Desi pare plina de teorie si atat, este total diferita.

Am sa va arat si cateva citate din carte:

"Laskeriotii au produs chiar o expresie care sa descrie aceasta analogie. Ei au numit-o "misiune:cancerul"

"In medie, americanii consumat aproximativ patru mii de tigarete pe an sau aproximativ unsprezece pe zi, adica aproape una penturfiecare ora de veghe-americanul nu fuma doar cand dormea"(inceputul anilor 1960)

"Dupa ce au ratacit prin intuneric zeci si zeci de ani, oamenii de stiinta au ajuns pana la urma la o intelegere a cancerului. Sarcina medicine este sa continua aceasta calatorie spre un atac terapeutic nou."

(Aceasta carte face parte din campania vALLuntar si cu recenzia de sus particip cu 15 minute de voluntariat!)

Vei fi acolo?

Am avut niste saptamani destul de agitate si desi mi-am facut sa citesc,nu am venit cu recenziile aici si am lasat-o pe ultima zi. A doua carte primita in cadrul voluntariatului de la editura All a fost Vei fi acolo? scrisa de Guillaume Musso. De cand am aflat tema mi-am spus ca trebuie sa rasfoiesc paginile acestei carti, tinand cont de faptul ca da,si eu as vrea sa ma intorc in trecut daca as putea.

Ellliott este sef al sectiei de chirurgie pediatrica si isi dedica cea mai mare parte din timp ocupandu-se de pacientii sai.Cand dorea se evadeze din programul sau incarcat, pleca mai mult saptamani in Africa sau Asia ca reprezentant al Crucii Rosii. Desi era foarte obositor, aceste calatorii erau placute pentru el. Ceva s-a schimbat chiar in una din ele. Aflat in Nord-Estul Cambodgiei, a refuzat sa plece cu ceilalti medici inapoi in oras, alegand sa salveze viitorul unui pusti care era grav bolnav. Drept multumire, un batran din sat ii da 10 pastile, care se presupuneau sa il ajute pe Elliott sa isi indeplineasca cea mai mare dorinta a lui: sa o revada pe  Ilena,iubirea vietii lui care a murit in urma cu 30 de ani.

Capitolele din carte alterneaza intre Elliott la 30 de ani si Elliott la 60 de ani. Cel tanar este macinat la inceput de dorinta Ilenei,aceea de a avea un copil. El ezita mult, sustinand ca lumea nu este potrivita pentru asta, cand de fapt nu crede ca s-ar descurca bine ca un parinte datorita relatiilor pe care el insusi le-a avut cu ai lui. Varianta batrana a lui are deja o fiica de 20 de ani, Angie. Acest Elliott este bolnav de cancer si urmeaza sa moara in cateva luni.

Matt, prietenul lui Elliott, este un personaj placut in ambele timpuri prezentate in carte. Un prieten devotat, este alaturi de Elliott pe tot parcursul actiunii si te face sa zambesti datorita caracterului sau mai libertin.

As putea sa povestesc in amanunt ce se intampla dar va las pe voi sa cititi cartea si sa ii aflati deznodamantul. Ce pot sa va spun este ca va asteapta niste pagini pe care o sa le cititi pe nerasuflate. Dragostea pe care Elliott o poarta pentru Ilena este impresionanta si omniprezenta aici.

Am extras si cateva citate care mi-au fost pe plac.Spor la citit!

"Intr-o dimineata, urmarind o fata la metrou,a ajuns intr-un vagon si nu in altul. Aceasta alegere i-a salvat viata si i-a adus...o iubire, un prieten si o vocatie. In acel an, in decurs de numai cateva zile, devenise pe deplin om."

" In timp ce isi consola fiica, Elliott isi jura sa se lupte cu moartea din toate puterile, s-o faca sa dea inapoi cat putea de mult. Apoi, cand avea sa vina momentul fatidic, se va duce impacat, stiind ca ceva din el va supravietui neantului."

"E limpede ca nu e deloc usor sa comunici cu tine insuti! reflecta el in timp ce era aspirat prin meandrele timpului."

"In geamul salonului vazu reflectata privirea celui care era de-acum cel mai mare dusman al sau: el insusi."

"-Toate clipele noastre impeuna,adauga el in timp ce-si punea sacoul, le pastrez in minte, ca pe niste filmulete.
...
-Filmulete pe care o sa mi le derulez adesea in minte daca o sa jung vreodata intr-un azil de pensionari, batran si neputincios. Ca sa-mi aduc aminte cat de fericiti eram impreuna."

(Aceasta carte face parte din campania vALLuntar si cu recenzia de sus particip cu 15 minute de voluntariat!)

luni, 5 martie 2012

Which one is better?

Deci;Ce preferi:Sa stii ca ti se ascunde ceva rau si sa nu incerci sa afli ce, sau sa stii ce ti se ascunde, dar sa nu poti vorbi despre?

sâmbătă, 3 martie 2012

Simt atat de multe, dar nu stiu cum sa ma exprim in cuvinte. Am avut o saptamana plina. Azi e prima zi in care m-am mai relaxat si am dormit mai mult, desi nu asta ar fi trebuit sa fie programul meu. Nu,nu.

Ma stresez prea mult si nu mai reusesc sa-mi tin mintea goala nici macar pentru cateva minute. Trebuie sa incetez sa fac asta, trebuie sa gasesc o metoda prin care sa-mi eliberez mintea de orice gand. Mi s-a spus sa caut niste exercitii de relaxare. Nu pierd nimic daca incerc asta. Dar mai vreau si alte solutii. Altfel o sa incep sa mananc iar mult. Slava Domnului ca nu ma ingras si raman la fel, la orice ora as manca.

As vrea sa pot pleca din oras pentru cateva zile. Sa vad ceva nou, sa experimentez ceva, sa ies din rutina asta zilnic care ma inebuneste. Pacat ca nu pot. Poate,poooate fac ceva in vacanta de Paste. Mai vedem, mai e pana atunci.

Weekendul viitor am 2 petreceri. Am sa dansez si am sa ma simt bine si atunci sper sa reusesc.

Ce e scris sus..e scris acum 2 ore.Am facut o pauza de la post pentu ca a venit o prietena la mine si am mai facut ceva speaking. Maine e barajul. Sper sa fie ok. Am o stare asa de buna..bine-ar fi sa tina mai mult.
Un weekend placut in continuare!

duminică, 26 februarie 2012

Muhaha

Sunt asa de mandra de mine ca nu imi incap in piele.
Pana acum nu reuseam sa trec de locala la engleza,si acum am ajuns la judeteana unde am luat 95 de puncte. Urmeaza barajul. Nu stiu cate sanse am la nationala, probabil foarte mici, dar pentru mine e foarte important ca am ajuns pana aici.
Yupiiii!

sâmbătă, 25 februarie 2012

somewhere along in the bitterness

Uneori stau in pat si ma cert cu persoane. In mintea mea. Reusesc sa le spun tot ce simt macar asa. Probabil asta necesita o mica(mare) doza de nebunie, nu am idee. Ideea este ca asa reusesc sa ma mai descarc.

Nu stiu unde sunt legile fizicii. Totul ar fi trebuit sa fie bine, dar nu se simte deloc asa.

Mananc portocale si las farfuria cu coji la mine in camera, sa nu dispara mirosul ala care ma linisteste mereu si ma face sa visez.

Nu pot sa schimb playlistul ala patetic. Pur si simplu canta incontinuu.

Continui sa ma uit pe poze , dar imi vine sa le rup.

Ma uit in tavan si ma las purtata de ganduri.

duminică, 19 februarie 2012

Cand vine vorba de mine..

Dupa furtuna nu apare soarele.Ci o tornada.

Cartea viitorului

Nu-mi amintesc cum am aflat de campania de voluntariat e editurii All ,dar stiu cu siguranta ca atunci cand am facut-o, am zambit si mi-am aruncat ochii pe site-ul editurii pentru a alege o carte.
Ideea este urmatoare:alegeti o carte de pe site, o primiti acasa prin curierat si dupa ce o cititi ii faceti recenzia pe blog(trebuie sa scrieti pe el de minim un an).Un astfel de post valoreaza 15 minute de voluntariat, iar fiecare comentariu 3 minute.Ceea ce inseamna ca puteti contribui si voi la aceasta campanie foarte usor!:)

Eu am primit zilele trecute Cartea viitorului , semnata de Cecelia Ahern.Am mai rasfoit  pagini scrise de ea si banuiesc ca toti ati auzit macar de celebra carte Ps:I love you. Ce pot sa spun este ca a avut un impact mai mare asupra mea decat mi-as fi imaginat.Tinand cont de faptul ca si eu mi-am pierdut tatal acum aproape un an, m-am regasit in atatea randuri incat am crezut ca sunt scrise de mine.Autoarea a reusit sa surprinda foarte bine sentimentele pe care o tanara le incearca dupa o astfel de pierdere.

Tamara Goodwin are 16 ani si tocmai si-a pierdut tatal,dupa ce acesta s-a sinucis. Ingropat in datorii, nu a mai gasit alta portita de iesire decat a-si pune capat vietii. Probabil unul din regretele Tamarei care nu a disparut prea curand a fost faptul ca ultima discutie cu tatal ei a constat intr-o cearta, iar dupa l-a vazut a doua zi dimineata, intins pe jos in birou. Tin sa scriu aici si unul din citatele preferate din carte,care m-a atras inca din primele pagini:"Mi-am pierdut tatal. El si-a pierdut zilele de maine, iar eu mi-am pierdut toate zilele de maine alaturi de el.S-ar putea spune ca acum sunt recunoscatoare pentru zilele de maine.Acum vreau sa le fac cat se poate de bune."

Obisnuita cu luxul, calatorii la Paris, haine scumpe, petreceri nenumarate, tanara a fost nevoita sa se mute de la Dublin la tara,intr-un loc numit Meath. Acum locuieste cu unchiul ei Arthur si sotia lui,Rosaleen. Tamara trece printr-o perioada total noua si diferita pentru ea, dar nu chiar placuta. Este derutata de modul in care mama ei percepe durerea si crede ca se petrece ceva ciudat cu ea, pentru ca nu mai iese din camera, doarme mult si nu mai comunica deloc. Dependenta gazdei de a face curatenie incontinuu, de a pastra totul perfect in casa si de a gati excesiv aduce cateva ironii din partea fetei, care de altfel obisnuia sa fie sarcastica in multe momente.

Misterele cartii incep odata cu biblioteca ambulanta. Tamara se imprieteneste cu Marcus, cel care se ocupa de autobuzul cu carti si se aventureaza chiar intr-o relatie cu el, care insa nu sfarseste prea bine. Fata da peste o carte cu lacat, care se dovedeste a fi un jurnal cu file albe. Cand se hotaraste sa scrie in el, isi da seama ca el este deja scris de ea..in ziua urmatoare,ceea ce facea ca ea sa stie ce urma sa se petreaca.De aici, intamplarile se tin lant. Curiozitatea ei fata de acele locuri si istoria ce tinea de familia Kilsaney care locuia acolo dar a murit in urma unui incendiu, suspiciunile pe care le observa la Rosaleen cat si imaginatia o fac sa caute indicii care o duc la un final surprinzator legat de familia ei. Prin toate acestea trece atat singura,cat si cu noii prieteni,Sora Ignatius si Weseley.

As putea sa povestesc tot,dar va las pe voi sa cititi cartea. Desi are cam 315 pagini, eu am amanat finalul, pentru ca nu vroiam sa o las din mana prea repede. Ma fascina prea mult. Autoarea a stiut sa ma tina in suspans si sa fiu sincera,a meritat asteptarea "marelui secret".

Va astept cu comentarii,dar pana atunci, va las cu alte cateva citate:

"Cred ca majoritatea oamenilor intra in librarii nestiind ce vor sa cumpere. Iar cartile se afla acolo, trimitand semnale, ca prin farmec, sa fie luate de pe raft. Persoana potrivita pentru cartea potrivita."

"In noaptea aceea am invatat ceva important, ca n-ar trebui sa incerci sa opresti tot ce urmeaza sa se intample. Uneori e nevoie sa te simti stanjenita.Uneori trebuie sa fii vulnerabila in fata oamenilor. E un lucru necesar, pentru ca face parte din tine, ca sa ajungi la cealalalta parte din tine, a doua zi."

"Apoi mi-a parut rau pentru Dumnezeu, fiindca i-am inteles frustrarea. Uneori, cand le oferi oamenilor o mana de ajutor, aceasta este respinsa. Oamenii vor sa se descurce prin forte proprii."

duminică, 12 februarie 2012

P.

Mi-am zis sa scriu un post si despre P., chiar daca mai am pe blog cateva parti din discutiile purtate cu ea.Probabil o sa va dati seama cine este..sau nu.

Am cunoscut-o in clasa a IX-a. Era o prezenta placuta si imi placea mult cum se imbraca.Avea gusturi foarte bune si imi tot spuneam ca vreau si eu o garderoba asemanatoare cu a ei.
Din semestrul al doilea am inceput sa vorbesc cu ea.Cred ca a fost o perioada de schimbare totala in ceea ce ma priveste.Am trecut prin atatea stari ca la un moment nu mai stiam cine sunt, dar incet-incet m-am redescoperit din nou. Am invatat atat de multe si singurul lucru de care imi era frica..era faptul ca nu stiu sa folosesc tot de una singura.Dar nu a fost asa.Am aplicat totul  aproape totul cand a fost nevoie.
M-a vazut fericita, dezamagita, emotiva, plangand, experimentand, m-a cunoscut din toate punctele de vedere.Iar eu m-am deschis din ce in ce mai mult tocmai pentru a vedea care imi sunt limitele.Jurnalul imi era plin de conversatii,tocmai pentru a incerca sa nu uit nimic.Apropo de asta,cred ca ar trebui sa recitesc acele pagini.
Intr-o zi nu ma puteam opri din plans si m-a luat in brate.De putine ori m-am simtit in siguranta si de putine ori imi era emanata atata energie si atat optimism.Atunci a fost una din acele dati.Stiam sigur ce sunt pentru ea,dar ea pentru mine insemna mai multe"persoane". Pentru ca ma atasasem.
Acum m-am mai detasat putin si e foarte bine asa.Ma uit cu drag la acea perioada si realizez cat de multe a scos la suprafata despre mine.Am intrat in hora singura si am iesit tot singura,dar cu mai multa incredere si cu mai multa iubire fata de mine.
Si cand mai am nevoie de un sfat sau de o vorba buna..stiu la cine pot apela

miercuri, 8 februarie 2012

Pe langa fericirea fiecarei reusite se strecoara lacrimi de durere pentru ca nu e langa mine.

Ai crede ca durerea se diminueaza in timp si ca inveti sa te descurci cu ea. Poate asa se intampla la ceilalti. Eu..ma pastrez pentru serile in care sunt singura in camera si pot plange fara sa fiu deranjata. Ma pastrez pentru serile in care ma pot pierde in cearceafuri cu castile in urechi, ascultand "Timpuri noi-Tata".

Ai crede si ca timpul trece repede. Nu...pentru mine merge cu incetinitorul. Si cand ma uit in calendar si vad ca au trecut aproape 11 luni, mi se pare ireal. Ma simt de parca inca cred ca mai exista o sansa ca el sa intre pe usa si ca totul sa revina la normal.

E uimitor din pricina cator lucruri ma pot opri din activitatile mele pentru ca mi-am amintit ceva legat de el, e uimitor de cate lucruri ma pot agata in zadar. Zilele trecute am gasit in posta o recomandata pentru el si mintea deja imi zbura la filmul "Ps:I love you". Deja imi imaginam ca el a trimis ceva cat inca era in viata si a ajuns abia acum si,si..Si normal ca nu a fost asa, am gandit prea departe.

Atat de mandru era de mine.Zilele trecute am trecut pe la un magazin din apropiere un lucreaza un prieten al familiei si imi povestea cum tata mereu se oprea acolo sa se laude cu mine si cu rezultatele mele.Matusa lui imi spunea acelasi lucru.La inmormantare mi se spunea acelasi lucru.Ca a fost mandru de mine si ca asa va ramane si de acolo de sus.

Pe langa fericirea fiecarei reusite se strecoara lacrimi de durere pentru ca nu e langa mine.

sâmbătă, 4 februarie 2012

Like Pink says: so what?

Si ce?M-am schimbat.E normal.Am trecut prin atatea lucruri in ultimii 2 ani ca nu as putea sa le insirui pe toate pe hartie.S-au intamplat repede,am trecut prin atat de multe stari si pe drum am pierdut cateva persoane.Uneori nu am putut sa stau calma sa le explic ce e cu mine,am asteptat sa ma inteleaga singuri,alteori pur si simplu nu au vrut sa mai accepte langa ei persoana mea..noua.De ce?Paream prea diferita si nu credeau ca mai suntem pe aceeasi frecventa?Nu mai aveau rabdare sa tot fie langa mine cand ma vedeau iar in butonul cu melancolie?Nu stiu,i-as intreba,dar nu mai are rost.

De unii nu-mi pare rau.Departandu-ma de ei am vazut de la exterior o alta fata a lor.Poate ca nici ei nu ma recunosteau..dar nici eu nu ii mai recunosteam.Le mai cunosteam partile bune,dar cand le vedeam pe cele mai putin bune,ma intrebam cum am ajuns sa sprijin acele persoane in anumite situatii.

Pentru altii inca mai lupt.Desi ne-am departat,desi am ramas in urma cu anumite.."stiri",inca lupt. Pentru ca mereu am crezut ca prietenia adevarata exista si pentru ca cu ele am amintiri si promisiuni facute la care nu vreau sa  renunt. Desi dupa multe astfel de incercai tot primesc refuzuri,lupt. Poate pentru ca nu sunt pregatita sa accept finalul,sau poate pentru ca nu a venit. Sau poate doar pentru ca chiar avem nevoie de timp.


Acum..nu stiu unde stau.Am langa mine persoane la care nu ma asteptam..Si n-am langa mine tot persoane la care nu ma asteptam.Dar cum se spune,in final vom ramane doar noi...cu noi.Vad atat de multe in jur si imi dau seama ca in ziua de azi fiecare isi vede de treaba lui si atat.Nimanui nu ii pasa cu adevarat de tine.Si oricat de mult ar nega unii asta,este adevarata.

duminică, 29 ianuarie 2012

Punct

Ascultam Alexandrina Hristov-Printre flori si mi-am amintit de tine. Nu stiu de unde si pana unde.Nu te-am asociat niciodata cu melodia asta. Ai fost printre putinele lucruri reale, dar nu ai avut inceput;ai avut doar sfarsit.

Cateodata dau timpul inapoi si incerc sa imi dau seama unde am gresit eu. Sau unde ai gresit tu .Desi am trecut prin totul de atatea ori , nu gasesc nimic.Probabil de aceea nu simt nici acum ca am trecut cu totul peste. Sunt o persoana care are nevoie de o explicatie logica si care daca nu o primeste, deruleaza aceasi caseta la nesfarsit.

Cand le spun asta,primesc vesnica replica-Intelege, nu toti sunt ca tine.Asta ce inseamna? Ca eu gandesc prea mult, sau ca ei prea putin? Sau adevarul e la mijloc? De cand a aparut monotonia asta de cuvinte? De ce ei nu se  mai gandesc si la alt raspuns?

Revin la ziua mea patetica in care nu s-a intamplat nimic interesant. Am dormit, am invatat, m-am uitat la un film, am facut o baie lunga..Si ah da,am visat. Mai mult decat de obicei.De ce? Probabil pentru ca e singurul lucru care in ziua de azi nu ma mai costa nimic.

Ce se va intampla cu Romania mea?

Si eu cu cine o sa votez,acum ca in sfarsit pot face asta?
Am deschis tv-ul mai des decat o fac in mod normal.Si atunci cand am facut-o,am facut-o pentru politica.Eram curioasa sa vad cum evolueaza lucrurile.Nu am iesit la protest.M-a oprit frigul si o lene care da,recunosc,e prezenta cam des in mine uneori.

La ce concluzie am ajuns?La cea pe care Tudor Chirila a avut-o pe blogul sau:acum e momentul ca cineva curat si cinstit sa iasa in fata si sa ne salveze.Doar ca nu va face nimeni asta.

Am vazut persoane total indiferente si mi-am dat seama ca romanii care se razvratesc sunt cu adevarat cei care duc lipsa de cate ceva,si ca cei care stiu ca au "spatele acoperit" nu dau doi bani pe ce se intampla.E pacat ca, din nou, nimeni nu actioneaza si s-a ajuns la un punct in care toti arunca vina unul pe celalalt.Halal atitudine.

In seara asta am nimerit o emisiune in care se vorbea despre numarul de medici din anumite spitale din Romani.Despre faptul ca Romania aloca doar 4% pentru sanatate si normalul este de 8%.Alte tari si-au dat seama cat de important este si aloca chiar 12%.Dar ai nostri..ai nostri repara strazi des,pentru ca nu reusesc asta de prima data.Ai nostri deschis noi statiuni la munte si le inchid la putin timp dupa.Ai nostri investesc in campanii pe care nu le mai promoveaza dupa si se duc de rapa.Ai nostri cheltuie banii in zadar.

Vreau sa studiez aici pentru ca nu stiu daca o sa ma incadrez cu bugetul in alta tara.Dar daca o sa reusesc, o sa plec cu zambetul pe buze.O sa-mi fie dor de mama, de prieteni, dar mie o sa imi fie mai bine. Dar daca si eu plec,daca si noi plecam, ce se va intampla cu Romania mea, cu Romania noastra?

M-am intors la el de la o bere.

Nu ma intrebati cum.M-a primit inapoi uimitor de placut,dar cu o teama ca vreau sa ii fac ceva.N-a contenit sa ma scoata la un suc,la o cafea,la niste clatite.A inceput iar sa aiba acea privire.Sa imi incalzeasca mainile cand vedea ca le am inghetate.Sa imi spuna puisor,draga mea.Nu l-am lasat sa ma sarute.Am incercat sa par mai rece,mai distanta.

Inca incearca ceva..dar nu stiu ce.L-am distantat prea mult.Dar nu stiu ce altceva sa fac.Cand vreau sa fac un pas inainte simt ca ma opreste ceva.Si totusi eu l-am chemat inapoi.Dar de ce?Nu cred ca de dragul sufletului meu care vrea sa fie impacat.

Unii prieteni mi-au inteles  atitudina.Altii nu.Cei care au facut-o au trecut prin ceva asemanator si nu au putut sa ii dea drumul.Oare asa sunt si eu?

Mi-am zis ca vreau sa continui asa pana o sa fiu sigura ca nu se joaca iar cu mine.Nu,nu,a doua oare nu il las.Rusine mie daca fac asta.Imi apare in gand uneori si ma intreb ce cauta acolo.Nu apartine acelor locuri.Altii ar trebui sa o faca.Mi-ar placea ca el sa fie singura mea problema si sa nu mai am capul plin de atatea lucruri.

duminică, 8 ianuarie 2012

In ce?

E asa ciudat.S-au schimbat atat de multe lucruri in ultimul timp.Imi pun atat de mult intrebari si nu gasesc raspunsuri pentru nici una.Cred ca s-au facut 9 luni de cand nu mai reusesc sa scriu in jurnal.Nici sa citesc ce am scris nu pot.Nu mai sunt puternica sau..ce se intampla?
Ma simt plina de sentimente necunoscute.Nu reusesc sa le deslusesc si asta ma macina foarte mult.Simt ca sunt in cautare de ceva..Dar ce?Probabil de liniste.De siguranta.De iubire.De speranta.
Nu stiu sigur in ce sa mai cred.In prieteni?Conceptia fata de ei mi se cam schimba.
Prea multe necunoscute.Prea multe necunoscute.

Iar incep.Nu ma pot opri.Nu stiu ce-i cu mine.

marți, 3 ianuarie 2012

*Poate contine excese

"*A venit langa mine si a inceput sa danseze.Mi-am zis-Ok,de ce nu.Better than being alone.Macar azi sa ma simt bine.Ne serveau bautura,muzica era din ce in ce mai buna.L-am invitat la un shot in bucatarie.Ne-am asezat fata in fata si dupa ne-am sarutat.Mi-am pus o mana in parul lui si am inceput sa ma joc cu cretii lui.Ne-am sarutat pana a intrat cineva peste noi si am revenit la dans.Deja se uita diferit la mine.

*M-a dus in camera si s-a asezat langa mine.Avea niste buze atat de apetisante si nu m-am putut abtine.Imi musca gatul,imi musca buzele,imi musca urechea.Se auzea din sufragerie  Jet-Are you gonna be my girl.Mi-a dat bluza jos si a inceput sa ma sarute de la buric in sus.

*Imi musca urechea,imi musca buzele,imi musca gatul,imi musca sanii.

*Avea in ochi muzica,placere,dorinta si...bautura.

*Dimineata era treaz dar se comporta la fel.Mi-a adus portocale si m-a sarutat  iar.Am adormit in bratele lui"