I wish you were here

Mergeam pe strada cu capul ingropat intr-o carte cand am trecut pe langa cafeneaua din Centru. Am aruncat o privire celor care se bucurau de cafeaua de dimineata si dupa m-am intors la paginile mele. Pentru o secunda am vrut sa ma duc sa salut o prietena,dar era cu cineva si nu vroiam sa o deranjez.

Mai tarziu am aflat ca era si el la masa. Si parca ii recunoscusem parul...dar am crezut ca ma insel. Nu era genul care sa isi ia cafeaua in oras. Se pare ca s-a schimbat de cand nu ne-am mai vorbit. Mi-am format zeci de scenarii in cap despre cum am fi reactionat amandoi daca ne-am fi vazut.In unele nu-mi faceam curaj sa ma uit in ochii lui,in altele ne dadeam mana politicos si dupa plecam de la masa,in altele as fi vrut sa urlu la el ca a plecat intr-un moment in care nu aveam nevoie de asta.

Nu am privit niciodata orasul asta cu ochi buni. Cand nu vreau sa ma intalnesc cu cineva, se dovedeste a fi unul mic, in care ma ciocnesc fix de cine nu trebuie. Cand cred ca mi-ar ajunge 2 secunde sa il privesc pe strada, nu il observ deloc, desi frecventam aceleasi locuri



Asta e cea mai stupida melodie pe care mi-a trimis-o, dar pe care o ascult cu gandul la el mereu.

I am thirty-two flavors

A fost curajoasa. Altii incearca sa imi spuna asta si nu reusesc.Ei bine..ea aproape ca a tipat la mine. Da, mi-au dat lacrimile, dar plangeam pentru ca eram furioasa pe mine si pe faptul ca nu am fost in stare sa imi spun toate acele lucruri in fata oglinzii. I-am multumim si i-am spus ca o iubesc dupa. Pentru ca a indraznit sa fie dura cu mine. As fi vrut sa o imbratisez,dar era la mii de kilometri distanta.

Peste anumite situatii si sentimente tot nu pot trece. Da, sunt puternica in fata lor, dar cand ma cufund in pat, inainte de culcare, redevin eu-cea melancolica care se hraneste din amintiri. Trebuie sa incetez..Dar am nevoie de cineva care sa ma ghideze spre un nou inceput.

Afara ploua de azi noapte. Cand m-am intors de la scoala, ma simteam de parca am mers in picioarele goale in o piscina. Sandalele mele nu mai faceau fata. As fi vrut sa arunc umbrela si sa merg in ploaie, dar am examen in weekend si o raceala nu se afla in programul meu cu siguranta.

Am inceput sa am un vis care se tot repeta: Am fugit de acasa si tot ce fac este sa plang. Imi e frica sa ma intalnesc cu persoane cunoscute, imi e frica de reactia lor atunci cand ma vor vedea. Ma trezesc transpirata, de parca am alergat ore in sir.

Oficial sau nu.. Sunt chelnerita. Am inceput sa fiu chemata in weekend sa servesc la cate o petrecere. Ma bucur ca mi-am asigurat job-ul pentru vara..

Va las cu melodia care ma obsedeaza de ieri.