joi, 21 noiembrie 2013
De toate.
Imi este dor de o ora cu mine..de oglinda din camera, de fotoliul portocaliu de langa usa, de cafeaua din timpul consilierii. Am lasat acasa jurnalul din perioada aceea si nu-mi mai amintesc atat de multe conversatii.
Imi este dor si de tata. In weekend am fost la cimitir sa aprind o lumanare. Mi-am dat seama ca nu pot sa asociez locul acela cu tata. Prefer sa il pastrez in minte asa cum era el, in zilele lui bune. Parca a trecut o eternitate de cand mi-a spus ca ma iubeste si ca e mandru de mine. Zilele trecute Ami isi lua la revedere de la tatal ei si erau minunati impreuna, puteau fi pusi in rama.
Vreau sa fiu fericita. De fapt, vreau un moment in care sa fiu constienta intru totul de starea in care ma aflu. Sa spun:"Da,acum ma simt bine. Acum trebuie sa ma opresc si sa ma bucur de ceea ce am".
O sa fiu matusica. Chestia asta naste stari noi in mine. Nu-mi vine sa cred ca sora mea o sa fie mamica, ca mama o sa fie bunica.Tata ar fi fost bunic.
Bucurestiul e exact cum mi l-am imaginat: agitat si plin de viata.Mi se pare minunat sa fii student in alt oras, sa exprimentezi atatea lucruri noi. Imi este dor de Galati uneori..de fapt nu,de oamenii de acolo. De cei la care ma intorc cu zambetul pe buze si care sunt acolo pentru mine.
Cu fetele inca mai vorbesc.Cu exceptia faptului ca nu ne vedem, distanta nu mi se pare o problema. Inca vorbim, inca ne pazim spatele la nevoie.Nu mai e la fel cu toate, dar inca mai e.
Cu tine as vrea sa nu fie asa complicat, dar e ok. O sa incerc sa nu fiu la fel de nerabdatoare cum tind sa fiu mereu si sa las lucrurile sa vina de la sine. Momentan "evadarile"cu tine sunt fix ce imi trebuie. Ma fac sa ma simt femeie si asta imi ajunge.
In weekend o sa iau aparatul si o sa fotografiez orasul.
Mi-e dor de postari dese pe aici. Sper sa mai revin.
Imi este dor si de tata. In weekend am fost la cimitir sa aprind o lumanare. Mi-am dat seama ca nu pot sa asociez locul acela cu tata. Prefer sa il pastrez in minte asa cum era el, in zilele lui bune. Parca a trecut o eternitate de cand mi-a spus ca ma iubeste si ca e mandru de mine. Zilele trecute Ami isi lua la revedere de la tatal ei si erau minunati impreuna, puteau fi pusi in rama.
Vreau sa fiu fericita. De fapt, vreau un moment in care sa fiu constienta intru totul de starea in care ma aflu. Sa spun:"Da,acum ma simt bine. Acum trebuie sa ma opresc si sa ma bucur de ceea ce am".
O sa fiu matusica. Chestia asta naste stari noi in mine. Nu-mi vine sa cred ca sora mea o sa fie mamica, ca mama o sa fie bunica.Tata ar fi fost bunic.
Bucurestiul e exact cum mi l-am imaginat: agitat si plin de viata.Mi se pare minunat sa fii student in alt oras, sa exprimentezi atatea lucruri noi. Imi este dor de Galati uneori..de fapt nu,de oamenii de acolo. De cei la care ma intorc cu zambetul pe buze si care sunt acolo pentru mine.
Cu fetele inca mai vorbesc.Cu exceptia faptului ca nu ne vedem, distanta nu mi se pare o problema. Inca vorbim, inca ne pazim spatele la nevoie.Nu mai e la fel cu toate, dar inca mai e.
Cu tine as vrea sa nu fie asa complicat, dar e ok. O sa incerc sa nu fiu la fel de nerabdatoare cum tind sa fiu mereu si sa las lucrurile sa vina de la sine. Momentan "evadarile"cu tine sunt fix ce imi trebuie. Ma fac sa ma simt femeie si asta imi ajunge.
In weekend o sa iau aparatul si o sa fotografiez orasul.
Mi-e dor de postari dese pe aici. Sper sa mai revin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)