Eu sunt mica si stiu asta.Sunt calita dar inca nu suficient si mai am pana sa imi ating adevaratul potential.
El imi vede potentialul actual. Sunt femeia, iubita, prietena, amica, copila lui. E barbatul, iubitul, prietenul, amicul meu...si are si putin ce imi aminteste de tata. Probabil grija pe care mi-o poarta, dar si faptul ca uneori umbla cu mainile la spate fix cum umbla el.
Pentru povestile de dragoste pe care le-am trait eu pana acum, asta e cea mai frumoasa. E cea in care ma simt implinita.E cea in care simt ca un barbat vede fix ce trebuie in mine. E cea in care un barbat, el, barbatul meu, ma iubeste fara sa ceara neaparat ceva in schimb. E cea in care uneori imi imaginez cum ar fi sa am o familie cu el, cum am merge cu cei mici la pescuit, cum am asista la primele lor serbari.
Nu e simplu. Unele lucruri mi se par chiar complicate.Cele legate de familie, de a mea in special. Mi-ar placea sa fie totul ok. Cred ca lui tata i-ar fi placut de el.
Il iubesc pentru ceea ce este, pentur cata grija are de mine, pentru cate ma invata, pentru ce imi inspira, pentru ca e acolo cand am nevoie.
