joi, 12 februarie 2009

succes.


Uneori,ma uit inapoi.La bune,la rele,la tot ce am facut.Nu sunt multumita complet.Nimeni nu cred ca este multumit..Total de trecul lui.
As fi vrut sa nu fac anumite lucuri,as fi vrut sa nu am atat de multa incredere in unele persoane,sa nu-mi fi deschis sufletul in fata lor,sa nu fi spus acele lucuri..sa nu fac multe.
Si totusi.am ajuns aici.si,nu imi este atat de rau.Am pierdut unele prietene,dar am castigat altele,mai bune.Am spus unele lucuri,si am facut anumite fapte,pe care insa acum cred ca le-am indreptat,ceea ce ma face sa ma simt mai bine.
In aceste zile,mi-am dat seama ca trebuie sa ma bucur de tot ceea ce am,de toti oamenii de langa mine.Ca trebuie sa apreciez orice..ca chiar ar trebui sa ma bucur de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.Cazul ei m-a emotionat.trebuie sa fie tare sa continue.Nu cred daca as fi fost la ambitioasa precum ea.Se lupta sa traiasca,si nu e usor.Totusi,incearca sa se bucure de tot.


[si pentru tine,domnule,spre sa iesi bine din operatie.succes!]

marți, 10 februarie 2009

un mare..nimic:)

N-am nimic.Sau poate am.Ce?Nu stiu.Doar ca ma simt..naspa(in termenii nostri).
Creatzo,m-ai sunat la telefon.Mi-ai spus de pe mess ca ceva e diferit.Am negat.N-am nimic.Si totusi,imi venea sa plang.
Simt ca toate emotiile s-au strans in mine,simt ca o sa izbucnesc,ca un vulcan.Parca s-au acumulat prea multe.Multe ce?Multe nimicuri.
Nu stiu ce sa scriu,nu stiu cum sa ma exprim,nu stiu nimic.
N-am chef.


[si nu-mi mai arunca zambetele si privirile alea.ma derutezi complet:)]

luni, 9 februarie 2009

...

Deci.am zis-o.Hai sa fim iar..colege.Atat.Nimic mai mult.Nu primim,nu dam sfaturi intre noi.Nu stam la taclale pe mess,fara imbratisari la scoala sau chestii.Nu,nimic nu este si nu va mai fi ca inainte.Nimic.Sper doar sa nu dai iar cu piciorul..la aceasta mica legatura.

Creatzo,iti multumesc pentru toate sfaturile tale,iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine mereu.Iti multumesc pentru ca existi.Si fruntea sus,totul va fi bine.
Luciana,iti multumesc tot pentru acele sfaturi,pentru ca vorbesti cu mine cu orele de la un timp,pentru ca STII cum sa imi vorbesti,pentru ca ma faci sa ma simt mai bine.
Irina,iti multumesc pentru toate clipele in care rad cu tine.
Nibi,iti multumesc pentru ca existi.si ai grija de tine..esti prea tanara..
Mama,tata,soro,va mulltumesc pentru tot.
Stiu ca nu le-am multumit tuturor.doar ca..poate abia acum realizez cat de importante sunt unele persoane pentru mine.Si le multumesc pentru tot.Va iubesc.
Si le multumesc si celor care ma citesc.!

duminică, 8 februarie 2009

sa continue..sau sa inceteze?[povestea ei.partea I]

Era in vara.Urma sa mearga la liceu.Cateva zile,a fost la matusa ei din bucuresti.Acolo la cunoscut pe el;atragator,inteligent,educat,il vedea perfect.Il indragise din prima clipa.Au facut schimb de id-uri.A venit acasa,la galati.Isi pierdea serile vorbind cu el.Nu se satura,se bucura de fiecare cuvant pe care el il adresa.Se simtea in sfarsit implinita.iubea.
Vroia sa il vada.Ii simtea lipsa.Mai vorbea la telefon din cand in cand cu el,dar cel mai mult pe mess.Nu era de ajuns pentru ea,fericirea nu era totala.
A inceput liceul,si s-a organizat o excursie.in bucuresti.Avea fluturi in stomac,urma sa il vada.Ar fi vrut sa ii spuna ce simte,dar stia ca nu va avea curajul necesar.L-a intalnit,i-a sarit in brate.Numai faptul ca era langa el,ca ii simtea parfumul,ca il atingea,o facea fericita.Pacat ca un coleg,care tinea extrem de mult la ea,a stat cu ei doi tot timpul.nu s-a dezlipit deloc de ei,lucru ce o facea pe ea sa inceapa sa-si urasca colegul.
A venit iarasi acasa.problema era ca el nu prea mai avea timp sa vorbeasca cu el,dar nici ea.Era ocupata cu liceul.Incepuse sa devina trista,se gandea numai la el,vroia sa ii spuna ce simte.Nu avea curaj.Purta tot timpul o masca.Arata fericita,insa de fapt sufletul ii plangea.
Ah da.mentionasem ca diferenta dintre ei era de 13 ani?
In ultimul timp,se apropiasera iar.Pana atunci..El nu o prea "bagase in seama"pentru un catva timp,apoi isi facuse iar"aparitia".Ii dadea iluzii,si iluzii.
Asta pana zilele trecute.A reusit iar sa plece la bucuresti.S-a vazut cu el,s-au plimbat,toata ziua a fost numai a lor.Tatal lui o indragea mult pe ea.Astfel,cu permisiunea parintilor ei,ea a dormit la el acasa,el locuind cu parintii.Au dormit impreuna(n-au facut nimic.).In acele clipe era cea mai fericita,se bucura de fiecare clipa.Totusi,nici acum nu i-a spus ce simte.Nu vroia sa distruga acele momente frumoase.S-a intors iarasi.Acum trebuie sa se hraneasca cu acele clipe,pentru mult timp.Pana cand se vor mai vedea inca odata.Sa continuie..sau sa inceteze?

joi, 5 februarie 2009

tu apreciezi?

Tu apreciezi tot ce ai acum?
Traiesti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima?
Nu cred ca multe persoane vor spune da...dar totusi,de ce ne este atat de greu sa ne bucuram la maxim de viata?