Can't believe I'm writing this

Iti priveam buzele.Gatul.Pielea bronzata.Ochii mari si curiosi.Si tot ce vroiam sa fac era sa te sarut.

?!

Ce faci cand simti ca nu poti atinge un anumit subiect cu nimeni?Cand esti nesigura de tine,cand nu stii daca ce gandesti sunt doar idei trecatoare sau lucruri chiar importante?Incerci sa nu mai gandesti?Sa eviti subiectul pe cat de mult posibil?

Bucati de suflet

Abia acum inteleg care e treaba cu"Au plecat si au luat o parte din sufletul meu cu ei".

Golul care sigur nu v-a mai fi umplut e cel legat,normal,de tata.Nu il va inlocui nimeni niciodata,asta imi este clar.Parinti adevarati ai numai 2,mama si tata.Rudele, prietenii, vecinii, nimeni nu ii vor inlocui.

Apoi a fost Ov.A plecat intr-o perioada cand eram foarte vulnerabila,dar cand aveam alte probleme mai importante decat el.Ca a luat ceva din mine,chiar daca infim,mi-am dat seama mai tarziu,cand mi-am amintit de el dn nou.


Prima care stiam ca va pleca era vecina mea.Prietena din copilarie,mai mare decat mine cu 2 ani,s-a mutat la Bucuresti din toamna.Pastram legatura,e normal,doar ca stiu ca nu va mai fi la fel.Nu vom mai sta la barfe pe scara,nu vom mai sta pana tarziu la comedii romantice,nu vom mai vorbi prin pereti,sau la geam,lucrurile astea nu se pot face prin telefon.

Dupa o colega.A fost aici 2 ani,iar acum e mutata la Iasi.Si cu ea pastrez legatura,stiu ca va mai veni pe aici,stiu ca vom ramane prietene,dar stiu ca oamenii se si adapteaza noilor locuri si mai lasa si trecutul in urma.Mi-e atat de draga,nu cred ca e constienta de asta foarte mult.M-am incapatanat sa o cunosc tocmai pentru ca era mai retrasa,era un fel de..enigma,si cand am ajuns sa fac asta mai mult,a plecat.

Last but not least,profesoara de religie.Dupa 2 ani la liceul nostru,a devenit titulara,dar la altul.A fost si va fi un om minunat pentru mine,cu un suflet imens.A fost si va fi una din singurele persoane care imi intelege suferinta,tinand cont de faptul ca a trecut prin aceeasi situatie cu parintii ei.A fost printre singurele persoane care stia sa ma calmeze,sa ma linisteasca.Si cu dumneaei mai vorbesc,dar ora aceea de pe saptamana nu va mai fi recuperata.

Deci da,simt ca mici sau mari bucati din suflet se cam afla la ei,simt ca cei dragi pleaca,simt ca isi vor vedea de viata lor si vor uita de mine.Ma simt abandonata si stiu ca plecarile astea vor continua.Si asta ma demoralizeaza.

Cand voi primi alte bucati de suflet?

This morning

Este ora 7 fara 10.Mi-am facut geanta,ceaiul e pe foc,trebuie sa ma imbrac.In casa e putin racoare,e numai bine de stat in pantaloni scurti si un bigmen subtire pe tine.In boxe se aude relativ incet Coldyplay-Paradise iar eu am o stare linistitoare.Sunt singura acasa.
Mi-am amintit de ea.Cred ca era primavara si cand m-a vazut,s-a uitat putin la mine,si mi-a zis:
-Azi arati foarte bine.Emani ..energie.S-a intamplat ceva deosebit?
-Nu.Doar ca am fost singura acasa si mi-am organizat timpul cum am vrut.Asa incepe o zi buna pentru mine.
Asa incepe si dupa aproape un an o zi buna.Libertatea asta de dimineata,daca se poate numi asa,e printre lucrurile mele preferate.

No subject

Am o stare atat de ciudata..Nici eu nu stiu ce vreau sincer.Nu stiu ce e in capul meu,nu stiu la ce ma gandesc,nu stiu ce-mi doresc,nu stiu nimic.
Am o durere de cap persistenta,dar abia o simt.Ascult Horia Brenciu-Septembrie,luni,in speranta ca voi realiza si eu ca a venit toamna cu adevarat.Trebuie sa ies afara sa fac poze.Sa fiu inconjurata de frunze.Trebuie sa le am dupa in mainile mele,sa le privesc,sa privesc toamna,sa o constientizez.
Inca o saptamana de libertate..Inca una..