marți, 13 aprilie 2010

Azi ma face sa zambesc:


Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
In 77 and 69 revolution was in the air
I was born too late into a world that doesn't care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

When the head of state didn't play guitar,
Not everybody drove a car,
When music really mattered and when radio was king,
When accountants didn't have control
And the media couldn't buy your soul
And computers were still scary and we didn’t know everything

[Chorus]

When pop-stars still remained a myth
And ignorance could still be bliss
And when God Saved the Queen she turned a whiter shade of pale
When my mom and dad were in their teens
And anarchy was still a dream
And the only way to stay in touch was a letter in the mail

[Chorus]

When record shops were still on top
And vinyl was all that they stocked
And the super info highway was still drifting out in space
Kids were wearing hand me downs,
And playing games meant kick around
And footballers still had long hair and dirt across their face

[Chorus]

I was born too late to a world that doesn't care
Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

luni, 5 aprilie 2010

Gar-ga-uni.

Nu imi fac nici o iluzie pentru ca gandurile pesimiste sunt mereu prezente in capsorul meu,in orice clipa,in orice moment.Totusi,apar gandurile alternative.Da,gandurile alternative.Ii multumesc mult persoanei care mi'a aratat ca exista ganduri alternative,si care m-a pus mereu sa le caut.Ei bine acum,dupa cum am spus,nu imi fac iluzii.Gandurile pesimiste si cele alternative sunt in numar egal,deci totul este echilibrat,deci eu nu ma gandesc la nimic(mint),de fapt,ca sa nu mint,am sa spun ca nu ma gandesc la nimic in particular rau sau bun.
Asa ca o parte din mine imi spune ca ar putea fi ceva,iar o parte spune ca nu va fi ce categoric.
Iar acum tot ce pot sa fac este sa ma pun in pat si sa scriu iar in agenda si sa ma gandesc.Si sa dorm.Si abia astept sa ma trezesc maine dimineata sa vad ce o sa imi treaca prin minte,sa vad de acum nu imi trec prin cap doar niste gargauni.Gar-ga-uni.Imi place cum suna.Gar-ga-uni.

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Despre prieteniile adevarate.


In ultima saptamana am auzit atat profesori cat si elevi vorbind despre prietenie.Toti au spus ca nu trebuie sa ne incredem atat de mult in prieteni,ca nu vor dura prea mult aceste relatii si ca vom fi dezamagiti;iar decat sa suferim mult,mai bine ne scutim de asta.
Eu sunt genul de persoana care crede in prietenii adevarate.Ce'i drept,mi'am luat "cateva palme"pana acum,dar am trecut peste de fiecare data.De ce?Pai am crezut ca urmatoarea prietenie va fi mai stransa.Asa ca mi-am pus iar sufletul pe tava,in portii mai mici ce'i drept,am primit si eu un sufletel,tot pe tava..insa acolo s'a terminat totul.Si iaaaar am luat'o de la capat,desi mi'am promis ca nu voi mai face asta.Si pur si simplu nu ma invat minte niciodata,pentru ca vreau cu incapatanare sa cred ca se poate.
O prietena pe care o consider foarte buna imi spune ca tine la mine,dar ca intre noi tot nu este o prietenie adevarata-adevarata,pentru ca ea nu crede in asa ceva,si nu va crede niciodata.
Chiar sunt basme prieteniile sincere?De ce nu e nimeni alaturi de mine cand eu vreau sa cred ca exista?
Sunt eu prea naiva,sau nu mai vor ceilalti sa mai creada in lucruri pure?:)