Happier

Inca 5 zile,si vine martie,deci vine primavara.Va incepe iar agitatia aceea placuta,cu martisoare,vom incepe iar sa ne imbracam in fustite la scoala.Este o perioada frumoasa.Si cel mai mult imi va placea ca dimineata..voi fi iar mangaiata de razele de soare,care ma vor trezi,astfel incat nu voi mai fi nevoita sa imi pun telefonul sa sune[desigur,astfel ma trezesc foarte morocanoasa].


De la un timp..sunt cam fericita.Si fara motiv.O fi de bine sau de rau?Cert este ca sunt mia plina de viata,mai zambareata,mai..diferita.Oare sta o face parte din schimbarea despre care vorbeam in ultima postare?Si totusi..ma rezum la aceleasi lucuri ca de obicei.Numai ca..am impresia ca acum le privesc cu alti ochi...Cu siguranta,totul se trage de la primavara:)

acum..vreau..

Acum,as vrea sa evadez din mine.As vrea sa"demisionez de la eu",de la cea pa care unii au ajuns sa o considere perfecta[persoane printre care se numara unii colegi.]Sub zambetele de la scoala,sub acel ras,care pare plin de fericire,se ascund multe.Poate prea multe.
Vreau ceva nou,vreau sa ies din rutina asta zilnica,banala,care a ajuns sa ma plictiseasca,pentru ca,in mare,se rezuma la scoala[teme,chestii de genu.]
Si acum ati vrea sa ma intrebati:si de ce nu o faci?de ce?.Sincer,nu stiu.N-am nici cea mai mica idee.Poate pentru ca am devenit dependenta de ce fac eu,poate ca fac unele lucruri de prea mult timp,si.."mi-au intrat in sange".N-am..n-am curaj sa ma schimb,mi-e frica.Am ajuns la curaj.Un curaj pe care eu nu-l am,dar pe care il pretind altor persoane.De ce oare?:)

e trista[povestea ei.partea a II-a]

E trista.plange.Sufera.El i-a zis ca are prietena.E distrusa,e facuta bucati toate.Vorbesc cu ea,incerc sa ii deschid ochii.Odata si odata tot trebuia sa se intample asta.El e acolo,ea e aici.Ea il iubeste,el nu.
Se distruge singura,incetul cu incetul.nimeni si nimic nu o convinge.Spune ca il iubeste,si ca la asta se rezuma tot.Nu are curaj sa ii spuna ce simte.Sufera mai mult.
Mai curge o lacrima,si inca una.Sta asa.
Se distruge iar,si iar.Nu pot sa ii fac nimic,si ma doare!

nu.nu-mi pasa:)

Un singur "multumesc",un singur zambet,o singura privire,ma face sa ma simt..mai bine.De ce?De ce,cand nu imi mai pasa?De ce ma schimba?
Si totusi..chiar nu-mi pasa.Nu trebuie.N-am nevoie.Nu acum.Nu de el.   

nu 
nu
nu
 nu
NU

succes.

Uneori,ma uit inapoi.La bune,la rele,la tot ce am facut.Nu sunt multumita complet.Nimeni nu cred ca este multumit..Total de trecul lui.
As fi vrut sa nu fac anumite lucuri,as fi vrut sa nu am atat de multa incredere in unele persoane,sa nu-mi fi deschis sufletul in fata lor,sa nu fi spus acele lucuri..sa nu fac multe.
Si totusi.am ajuns aici.si,nu imi este atat de rau.Am pierdut unele prietene,dar am castigat altele,mai bune.Am spus unele lucuri,si am facut anumite fapte,pe care insa acum cred ca le-am indreptat,ceea ce ma face sa ma simt mai bine.
In aceste zile,mi-am dat seama ca trebuie sa ma bucur de tot ceea ce am,de toti oamenii de langa mine.Ca trebuie sa apreciez orice..ca chiar ar trebui sa ma bucur de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.Cazul ei m-a emotionat.trebuie sa fie tare sa continue.Nu cred daca as fi fost la ambitioasa precum ea.Se lupta sa traiasca,si nu e usor.Totusi,incearca sa se bucure de tot.


[si pentru tine,domnule,spre sa iesi bine din operatie.succes!]

un mare..nimic:)

N-am nimic.Sau poate am.Ce?Nu stiu.Doar ca ma simt..naspa(in termenii nostri).
Creatzo,m-ai sunat la telefon.Mi-ai spus de pe mess ca ceva e diferit.Am negat.N-am nimic.Si totusi,imi venea sa plang.
Simt ca toate emotiile s-au strans in mine,simt ca o sa izbucnesc,ca un vulcan.Parca s-au acumulat prea multe.Multe ce?Multe nimicuri.
Nu stiu ce sa scriu,nu stiu cum sa ma exprim,nu stiu nimic.
N-am chef.


[si nu-mi mai arunca zambetele si privirile alea.ma derutezi complet:)]

...

Deci.am zis-o.Hai sa fim iar..colege.Atat.Nimic mai mult.Nu primim,nu dam sfaturi intre noi.Nu stam la taclale pe mess,fara imbratisari la scoala sau chestii.Nu,nimic nu este si nu va mai fi ca inainte.Nimic.Sper doar sa nu dai iar cu piciorul..la aceasta mica legatura.

Creatzo,iti multumesc pentru toate sfaturile tale,iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine mereu.Iti multumesc pentru ca existi.Si fruntea sus,totul va fi bine.
Luciana,iti multumesc tot pentru acele sfaturi,pentru ca vorbesti cu mine cu orele de la un timp,pentru ca STII cum sa imi vorbesti,pentru ca ma faci sa ma simt mai bine.
Irina,iti multumesc pentru toate clipele in care rad cu tine.
Nibi,iti multumesc pentru ca existi.si ai grija de tine..esti prea tanara..
Mama,tata,soro,va mulltumesc pentru tot.
Stiu ca nu le-am multumit tuturor.doar ca..poate abia acum realizez cat de importante sunt unele persoane pentru mine.Si le multumesc pentru tot.Va iubesc.
Si le multumesc si celor care ma citesc.!

sa continue..sau sa inceteze?[povestea ei.partea I]

Era in vara.Urma sa mearga la liceu.Cateva zile,a fost la matusa ei din bucuresti.Acolo la cunoscut pe el;atragator,inteligent,educat,il vedea perfect.Il indragise din prima clipa.Au facut schimb de id-uri.A venit acasa,la galati.Isi pierdea serile vorbind cu el.Nu se satura,se bucura de fiecare cuvant pe care el il adresa.Se simtea in sfarsit implinita.iubea.
Vroia sa il vada.Ii simtea lipsa.Mai vorbea la telefon din cand in cand cu el,dar cel mai mult pe mess.Nu era de ajuns pentru ea,fericirea nu era totala.
A inceput liceul,si s-a organizat o excursie.in bucuresti.Avea fluturi in stomac,urma sa il vada.Ar fi vrut sa ii spuna ce simte,dar stia ca nu va avea curajul necesar.L-a intalnit,i-a sarit in brate.Numai faptul ca era langa el,ca ii simtea parfumul,ca il atingea,o facea fericita.Pacat ca un coleg,care tinea extrem de mult la ea,a stat cu ei doi tot timpul.nu s-a dezlipit deloc de ei,lucru ce o facea pe ea sa inceapa sa-si urasca colegul.
A venit iarasi acasa.problema era ca el nu prea mai avea timp sa vorbeasca cu el,dar nici ea.Era ocupata cu liceul.Incepuse sa devina trista,se gandea numai la el,vroia sa ii spuna ce simte.Nu avea curaj.Purta tot timpul o masca.Arata fericita,insa de fapt sufletul ii plangea.
Ah da.mentionasem ca diferenta dintre ei era de 13 ani?
In ultimul timp,se apropiasera iar.Pana atunci..El nu o prea "bagase in seama"pentru un catva timp,apoi isi facuse iar"aparitia".Ii dadea iluzii,si iluzii.
Asta pana zilele trecute.A reusit iar sa plece la bucuresti.S-a vazut cu el,s-au plimbat,toata ziua a fost numai a lor.Tatal lui o indragea mult pe ea.Astfel,cu permisiunea parintilor ei,ea a dormit la el acasa,el locuind cu parintii.Au dormit impreuna(n-au facut nimic.).In acele clipe era cea mai fericita,se bucura de fiecare clipa.Totusi,nici acum nu i-a spus ce simte.Nu vroia sa distruga acele momente frumoase.S-a intors iarasi.Acum trebuie sa se hraneasca cu acele clipe,pentru mult timp.Pana cand se vor mai vedea inca odata.Sa continuie..sau sa inceteze?

tu apreciezi?

Tu apreciezi tot ce ai acum?
Traiesti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima?
Nu cred ca multe persoane vor spune da...dar totusi,de ce ne este atat de greu sa ne bucuram la maxim de viata?