joi, 19 februarie 2009

acum..vreau..

Acum,as vrea sa evadez din mine.As vrea sa"demisionez de la eu",de la cea pa care unii au ajuns sa o considere perfecta[persoane printre care se numara unii colegi.]Sub zambetele de la scoala,sub acel ras,care pare plin de fericire,se ascund multe.Poate prea multe.
Vreau ceva nou,vreau sa ies din rutina asta zilnica,banala,care a ajuns sa ma plictiseasca,pentru ca,in mare,se rezuma la scoala[teme,chestii de genu.]
Si acum ati vrea sa ma intrebati:si de ce nu o faci?de ce?.Sincer,nu stiu.N-am nici cea mai mica idee.Poate pentru ca am devenit dependenta de ce fac eu,poate ca fac unele lucruri de prea mult timp,si.."mi-au intrat in sange".N-am..n-am curaj sa ma schimb,mi-e frica.Am ajuns la curaj.Un curaj pe care eu nu-l am,dar pe care il pretind altor persoane.De ce oare?:)

8 comentarii:

Hălăţel spunea...

Hmm despre ce sa vorbim?:-?
Mie nu-mi vine nimic in minte acum:))Sunt foarte obosita.Si pentru ca data trecuta la logica am dormit,azi a trebuit sa fiu atenta ca sa pot intelege lectia:))Si asa m-a obosit si mai tare.Noroc ca intr-a10a nu mai fac logica:))
Fac psihologie:x.Imi place psihologia.Inainte voiam sa ma fac psiholog.Dar m-am gandit ca apoi ce-o sa fac?Daca ies profa de psihologie e nasol ca se plateste putin.Cel mai bine e sa-mi fac cabinet si nu-i chiar asa de usor.
Nu stiu ce vreau sa fac.Nu prea ma pricep la nimic:)).Sunt foarte lenesa.Exista oare o meserie bine platita si pentru mine?:))Ca de!Vreau sa fie si usoara si banoasa:))
As merge si pe actorie..ca eu fac cursuri de actorie .Dar nu stiu ce sa zic..:-?
U ce vrei?:>
[uite ca pan' la urma am ajuns la un subiect:))]

Hellboy spunea...

nu cred ca tine de curaj, ci de vointa. Totusi, daca vrei sa te schimbi (desi nu te cunosc si nu stiu cum esti acum), sa te schimbi pentru tine, nu pentru altii. Nu te schimba doar pentru ca toti au o parere despre tine si tu vrei alta parere. Nu ai cum sa fi altfel decat esti acum, asta daca ceea ce faci acum, o faci obligata.
Be yourself! :)
Be the one, not anyone! :D

frumoasa postare ;)

Înger Căzut spunea...

Până şi rutina ne defineşte... Este parte din noi. Mi-amintesc de vremurile în care eram exact ca tine, şcoală, lecţii, acasă, şcoală, teme, acasă. Nu se mai termina. Când nu mai era şcoala şi temele le duceam lipsa. Aşa că... îmi găseam altă rutină. Şi tot aşa. Vei ajunge să îţi doreşti să ai o rutină din cauza faptului că ai prea multe de făcut şi nu ştii ce să faci şi te.... plictiseşti! Te plictiseşti că nu ştii ce să faci mai întâi... Este ciudat, dar asta se întâmplă.
Găseşte în rutina ta zilnică ceva ce te mulţumeşte şi te face să zîmbeşti şi te face să fi tu... Nu ştiu... Orice... [eu aveam pe ultima pagină a caietelor câte 3 - 4 versuri înconjurate de diferite desene abstracte. mă mulţumeau şi mă eliberau din rutină]

constanteanu spunea...

fiecare ajunge in situatie in care te aflii cel putin odata

bibi spunea...

mhm,asta imi spuneai atunci:).

giuly spunea...

schimbarea de care vorbesti tu nu depinde numai de tine

Irra spunea...

asta sta in procesul de crestere si de adolescenta:)

pauzadetigara spunea...

tot timpul se intampla astfel de lucruri..si o sa ai timp pentru toate, curajul va veni de la sine:)poop