"Mergea pe strada,cu castile in urechi.Da,era adevarat.Cine merge ascultand muzica,nu poate sta singur cu gandurile lui.Nici ea nu putea.
Se lasa noaptea de acum,se lasa si ceata.Inchidea ochii din cand in cand,..simtea ca pluteste.Vroia sa se simta libera iar.Sa se simta pentru un moment extrem de importanta.
Dar totusi..parca lipsea cineva,ceva..Nu stie cine/ce.
Cafea la pachet.Calda.La cofetaria pe langa care trecea.Nu mai avea bani la ea,nu-si luase portofelul.Si una ar fi picat extrem de bine atunci.
Avea..destul de multe,dar parca nu erau lucruri..importante.Nu s-a mai simtit asa de mult timp.Doar ca ziua aceea fusese foarte..trista,ingandurata.
Si totusi..macar la sfarsitul zilei a fost mai bine.O persoana,poate..neimportanta,desi nu era asa,a facut-o sa zambeasca.O persoana pe care nu o cunostea prea bine,dar care,dupa cum afirma si ea"Se hraneste din zambetele noastre".Si cu energia primita de la ea..incerca sa isi ajute o alta prietena ca ea..cu cateva ore in urma. Sau poate mai rau."
3 comentarii:
Salutare,te invit sa iti inscrii blogul in directorul nostru de bloguri(vezi in sidebar,partea de sus),si il vom lauda pe 100 Ro.De asemena iti va creste si popularitatea de linkuri.Toate cele bune,si te asteptam.
zâmbetele există mereu. noi nu vrem să le vedem uneori.
zambetul e frumusetea personala, mai mare decat orice recomandare
Trimiteți un comentariu