sâmbătă, 8 mai 2010

Am inceput sa alerg pe Faleza dimineata.

Si asta numai ca dimineata sa incerc sa scap de toate ideile din cap.Sper sa se inece in Dunare[din pacate nu o prea fac].Imi spun ca asa ma gandesc la ele pana cand obosesc.Dupa incerc sa alerg pana acasa,si sa ma tin pe picioare[pe care nu le mai prea simt daca alerg mult.]

3 comentarii:

Irra spunea...

stii ce nu inteleg eu? de ce nu pun alergatul ca o parte profunda a literaturii? adica nu stiu cum sunt altii, dar eu cand aud ca cineva alearga, indiferent de sentimente, inteleg ca sunt profunde. poate pt mi se intampla si mie:-?

Kali spunea...

" adica nu stiu cum sunt altii, dar eu cand .."Asta a sunat a Ion Creanga:">
Odata ce din cauza lor alerg,da,banuiesc ca sunt profunde.

Andrei Colonescu spunea...

Mmm actul in sine de a alerga nu e asa de profund, poate in special ideea.