marți, 28 decembrie 2010

cancer.

Da.De asta ma plang pe aici de la un timp.Sau poate nu ma plang dar..ceva fac.Tatal meu are cancer.Stiti,boala aia urata din filme.Sau care apare la ziar,cu un tratament miraculos langa,care te vindeca foarte repede,dar care supriza,nu functioneaza.
Am aflat acum o luna si un pic.Cand a si inceput tratamentul.Radioterapie si citostatice.Pe cele din urma le face foarte rar,nu am inteles nici acum de ce,stiu doar ca i s-au administrat o singura data,si s-a simtit extrem de rau.Radioterapia o face zilnic,cu exceptia zilelor de sambata si duminica.
Vreau sa scriu despre asta.Cand vorbesc ma simt stupid.Serios.Ultima data cand i-am zis unei prietene m-a bufnit rasul.Nici acum nu pot sa-mi dau seama cum de am facut asta.Serios,e cretin,nu e asa?Cum sa razi?In primele zile plangeam cand spuneam cuvintele tata si cancer.De la faza cu rasul,nu am mai indraznit sa spun altor persoane.Am simtit nevoia sa o fac,dar cand aminteam de reactia aia,taceam.
Am aflat atat de multe despre boala si tratament.Stiti ca efectele erau destul de grele?Chiar asa sunt.In timp ce radioterapia ii distruge tumoarea,si il vindeca,ii cam termina organismul.Azi am aflat ca e si anemic de la asta.Si cum sa nu fie?A slabit atat de mult.30 de kg.Totusi,vorba unchiului meu-bine ca ai avut de unde slabi.
Are forma tumorala cavum.Mai erau niste chestii scrise acolo.Le stiam perfect in primele zile.Probabil pentru ca imi apareau in fata ochilor destul de des.Acum am reusit sa mai uit de ele.
In primele zile ma gandeam ca o sa il pierd.Dupa doctorii ne-au dat sperante mari.S-a descoperit relativ repede,este tratabila,nu necesita operatie decat daca nu merge tratamentul.Saptamana trecuta am inceput sa asociez iar cuvantul tata cu moarte.S-a simtit extrem de rau,manca foarte putin,se plangea ca il doare piciorul,fata,limba,etc.Imi era atat de mila de el,ma intrebam incontinuu de ce sufera atat de mult.Cand nu manca ma rugam cu mama de el sa o faca.M-am asezat de cateva ori in sufragerie langa el,ii spuneam ca desi stiu ca il doare foarte tare,trebuie sa fie puternic pentru noi.Nu stiu pe cine incercam sa conving;pe el sau pe mine.
De Craciun s-a simtit insa mult mai bine.Am fost fericita zilele acestea cand l-am vazut mai vesel.Avea pofta de mancare si canta iar prin casa.Ne-au vizitat rude,era cineva pe aici mai mereu,avea cu cine vorbi,nu eram numai eu si mama.
Tata,vreau sa te faci bine.
Nu mai pot sa scriu acum.O sa revin cu alte postari.Vreau sa ma descarc.Nu mai sunt in stare sa scriu pagini intregi in agenda.Aici merge mai repede.

3 comentarii:

şu spunea...

o sa fie bine! te imbratisez.

Unknown spunea...

Roaga-te si totul va fi bine.Chiar daca,din pacate,cuvintele nu pot vindeca,ii urez multa sănătate,să învingă cancerul pentru a creşte în continuare o fata atât de specială precum eşti tu.Nu te lăsa Kali!
Sanătate!

Irra spunea...

tatal meu a murit de cancer (pulmonar). it's some pretty fucked up shit. as putea sa-ti spun ca te inteleg, dar bine ca eram prea mica ca sa realizez ca suferea...
sa dea Dumnezeu sa treceti cu bine peste asta >:D< ! ai grija de el, ca un singur tata ai! pupici