Tot ce vreau este sa nu mai aiba asemenea dureri.Sa nu mai sufere atat.Sa nu il mai doara atat.Sa aiba iar optimismul de la inceput,sa vina la mine in camera si sa se aseze pe marginea patului,sa se uite la mine,sa ma intrebe ce mai fac.Sa il mai vad glumind.Macar o data.Macar o data..
Inainte..Cand veneam de la scoala,ma asezam la masa,si in loc sa mananc spuneam ce am facut in ziua aia la liceu.Tata era si el in camera,vroia sa vorbeasca de asemenea cu mama,si facea asta peste mine.Apoi ne tot ciondaneam-Lasa-ma pe mine sa vorbesc,ba pe mine..Mi-e dor de o zi din aceea.Mi-e dor de orice moment fericit cu tata.
Acum tot ce fac este sa stau cu el in camera,sa il tin de mana,sa il mangai pe cap.In liniste.Nu mai vorbeste mult.E prea obosit.Doar raspunde cu da si nu.Rar spune propozitii lungi.
Si pe langa lucrurile de sus,care ma dor..este sa il vad pe el plangand.
Ce imi sta in cap uneori..este ca eu vreau sa il vad pe tata la nunta mea:(.
3 comentarii:
M-ai emoţionat, copile drag... >:D<
imi pare rau..cunosc senzatia asta de neputinta
@despreel:as fi vrut sa te amotonez cu altceva..
@xoxo:nu e asa ca e foarte frustrant?
Trimiteți un comentariu