Nu ma intrebati cum.M-a primit inapoi uimitor de placut,dar cu o teama ca vreau sa ii fac ceva.N-a contenit sa ma scoata la un suc,la o cafea,la niste clatite.A inceput iar sa aiba acea privire.Sa imi incalzeasca mainile cand vedea ca le am inghetate.Sa imi spuna puisor,draga mea.Nu l-am lasat sa ma sarute.Am incercat sa par mai rece,mai distanta.
Inca incearca ceva..dar nu stiu ce.L-am distantat prea mult.Dar nu stiu ce altceva sa fac.Cand vreau sa fac un pas inainte simt ca ma opreste ceva.Si totusi eu l-am chemat inapoi.Dar de ce?Nu cred ca de dragul sufletului meu care vrea sa fie impacat.
Unii prieteni mi-au inteles atitudina.Altii nu.Cei care au facut-o au trecut prin ceva asemanator si nu au putut sa ii dea drumul.Oare asa sunt si eu?
Mi-am zis ca vreau sa continui asa pana o sa fiu sigura ca nu se joaca iar cu mine.Nu,nu,a doua oare nu il las.Rusine mie daca fac asta.Imi apare in gand uneori si ma intreb ce cauta acolo.Nu apartine acelor locuri.Altii ar trebui sa o faca.Mi-ar placea ca el sa fie singura mea problema si sa nu mai am capul plin de atatea lucruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu