Cartea viitorului

Nu-mi amintesc cum am aflat de campania de voluntariat e editurii All ,dar stiu cu siguranta ca atunci cand am facut-o, am zambit si mi-am aruncat ochii pe site-ul editurii pentru a alege o carte.
Ideea este urmatoare:alegeti o carte de pe site, o primiti acasa prin curierat si dupa ce o cititi ii faceti recenzia pe blog(trebuie sa scrieti pe el de minim un an).Un astfel de post valoreaza 15 minute de voluntariat, iar fiecare comentariu 3 minute.Ceea ce inseamna ca puteti contribui si voi la aceasta campanie foarte usor!:)

Eu am primit zilele trecute Cartea viitorului , semnata de Cecelia Ahern.Am mai rasfoit  pagini scrise de ea si banuiesc ca toti ati auzit macar de celebra carte Ps:I love you. Ce pot sa spun este ca a avut un impact mai mare asupra mea decat mi-as fi imaginat.Tinand cont de faptul ca si eu mi-am pierdut tatal acum aproape un an, m-am regasit in atatea randuri incat am crezut ca sunt scrise de mine.Autoarea a reusit sa surprinda foarte bine sentimentele pe care o tanara le incearca dupa o astfel de pierdere.

Tamara Goodwin are 16 ani si tocmai si-a pierdut tatal,dupa ce acesta s-a sinucis. Ingropat in datorii, nu a mai gasit alta portita de iesire decat a-si pune capat vietii. Probabil unul din regretele Tamarei care nu a disparut prea curand a fost faptul ca ultima discutie cu tatal ei a constat intr-o cearta, iar dupa l-a vazut a doua zi dimineata, intins pe jos in birou. Tin sa scriu aici si unul din citatele preferate din carte,care m-a atras inca din primele pagini:"Mi-am pierdut tatal. El si-a pierdut zilele de maine, iar eu mi-am pierdut toate zilele de maine alaturi de el.S-ar putea spune ca acum sunt recunoscatoare pentru zilele de maine.Acum vreau sa le fac cat se poate de bune."

Obisnuita cu luxul, calatorii la Paris, haine scumpe, petreceri nenumarate, tanara a fost nevoita sa se mute de la Dublin la tara,intr-un loc numit Meath. Acum locuieste cu unchiul ei Arthur si sotia lui,Rosaleen. Tamara trece printr-o perioada total noua si diferita pentru ea, dar nu chiar placuta. Este derutata de modul in care mama ei percepe durerea si crede ca se petrece ceva ciudat cu ea, pentru ca nu mai iese din camera, doarme mult si nu mai comunica deloc. Dependenta gazdei de a face curatenie incontinuu, de a pastra totul perfect in casa si de a gati excesiv aduce cateva ironii din partea fetei, care de altfel obisnuia sa fie sarcastica in multe momente.

Misterele cartii incep odata cu biblioteca ambulanta. Tamara se imprieteneste cu Marcus, cel care se ocupa de autobuzul cu carti si se aventureaza chiar intr-o relatie cu el, care insa nu sfarseste prea bine. Fata da peste o carte cu lacat, care se dovedeste a fi un jurnal cu file albe. Cand se hotaraste sa scrie in el, isi da seama ca el este deja scris de ea..in ziua urmatoare,ceea ce facea ca ea sa stie ce urma sa se petreaca.De aici, intamplarile se tin lant. Curiozitatea ei fata de acele locuri si istoria ce tinea de familia Kilsaney care locuia acolo dar a murit in urma unui incendiu, suspiciunile pe care le observa la Rosaleen cat si imaginatia o fac sa caute indicii care o duc la un final surprinzator legat de familia ei. Prin toate acestea trece atat singura,cat si cu noii prieteni,Sora Ignatius si Weseley.

As putea sa povestesc tot,dar va las pe voi sa cititi cartea. Desi are cam 315 pagini, eu am amanat finalul, pentru ca nu vroiam sa o las din mana prea repede. Ma fascina prea mult. Autoarea a stiut sa ma tina in suspans si sa fiu sincera,a meritat asteptarea "marelui secret".

Va astept cu comentarii,dar pana atunci, va las cu alte cateva citate:

"Cred ca majoritatea oamenilor intra in librarii nestiind ce vor sa cumpere. Iar cartile se afla acolo, trimitand semnale, ca prin farmec, sa fie luate de pe raft. Persoana potrivita pentru cartea potrivita."

"In noaptea aceea am invatat ceva important, ca n-ar trebui sa incerci sa opresti tot ce urmeaza sa se intample. Uneori e nevoie sa te simti stanjenita.Uneori trebuie sa fii vulnerabila in fata oamenilor. E un lucru necesar, pentru ca face parte din tine, ca sa ajungi la cealalalta parte din tine, a doua zi."

"Apoi mi-a parut rau pentru Dumnezeu, fiindca i-am inteles frustrarea. Uneori, cand le oferi oamenilor o mana de ajutor, aceasta este respinsa. Oamenii vor sa se descurce prin forte proprii."