Pana si pe mine ma uimesc cand imi dau seama cat de singura ma simt uneori. Si nu inteleg de unde provine acest sentiment si de ce este atat de profund.
Am vrut acea libertate, am vrut sa gust din ea, iar acum am ajuns sa ma bag in pat cu ochii in lacrimi uneori. Tacerea asta constanta din casa ma inebuneste si mai tare. Nu ma mai striga nimeni. Prietenii nu sunt mereu acolo. Familia..e si nu e.

Eu chiar sper ca Bucurestiul sa faca o schimbare in viata mea.Daca nu intru la camin,ma mut cu C. E super nerabdatoare.Abia asteapta sa fiu acolo langa ea.Avem de recuperat multe.


*tata,azi cred ca mi-e dor de tine.

Nici acum nu mai scriu in jurnal. In clasa a 9-a scriam zilnic, probabil datorita liceului si a noilor lucruri si experiente care apareau in viata mea. eram asa entuziasmata sa iau un pix in mana si sa-mi astern gandurile..
Totul a incetat cand l-am pierdut pe tata. Pur si simplu nu am mai putut. Cand am incercat, am inceput sa plang asa de tare incat am zis ca nu-mi mai trebuie. Explodau emotiile in mine si nu puteam sa le controlez.

Am inceput in schimb sa postez poze pe un site, 365project.org (pe care apropo, vi-l recomand cu mare caldura.Ideea e ca trebuie sa incarci zilnic poze timp de un an, dar poti continua si dupa..Eu fac 2 ani in vara). Am intalnit oameni minunati acolo. Am inceput sa fiu deschisa si sa-mi fac prieteni buni, chiar daca nu sunt din tara..Cea mai apropiata de mine a devenit Heidi. Implineste 40 de ani anul acesta,are 3 copii minunati, este terapeut pentru oamenii cu dizabilitati si locuieste in America. Am inceput sa vorbesc cu ea anul trecut, cand am participat la olimpiada de engleza. S-a oferit sa ma ajute cu speakingul si am inceput sa vorbim pe Skype.

Din pacate, inainte sa inceapa liceul a avut un accident si acum se afla in scaun cu rotile. Asta nu a oprit-o sa se bucure la maxim de viata. Este un exemplu pentru mine. Optimismul de care da dovada..Ma face si pe mine sa reconsider anumite actiuni si sa ma simt mult mai bine in pielea mea.

Sper sa o vizitez intr-o zi.
Inchei postarea,e timpul sa ma apuc de mate si de chimie..:(

ps:asta e melodia pe care o tot ascult de o saptamana incoace..

1:30.Ceaiul e in fata.Chimie e in stanga.Mai iau cate o pauza cand simt ca mi se inchid ochii.Ma invart de vreo 2 ori prin camera,ma uit la 2 poze si revin.
Chimie,chimie,chimie.
Sper sa prind macar 3 ore de somn asta noapte.
Si greul abia incepe.

Si ceva ca sa nu adorm iar:

Ati plecat toti si ma simt pierduta.Unde-mi este concentrarea de la postarea anterioara? Unde-mi sunt ambitiile? Dar visele in care macar acolo eram fericita? Au disparut toate si ma simt pierduta.Iar tu..tu ai venit ca sa-mi sfasii si ultimele sperante pe care le mai aveam cu noi doi. Ai spus ca vrei sa te distrezi si sa te simti bine..Dar nu ai specificat cu cine.Probabil trebuia sa ma gandesc ca nu voi fi eu cea care te va face fericita.Dar probabil nici nu meritai sta. Nu din partea mea. Atunci de ce? De ce nu pot sa te uit mai repede? De ce mi-ai dat sperante false inainte sa vii? De ce m-ai lasat singura iar..?

19.

In noaptea dinspre 30 spre 31 eram in Daily cu o prietena. La ora 12, pupici ,la multi ani, urari de bine, mesaje pe telefon..Totul era bine. Hippie a inceput sa cante Dust in the wind iar in ochii mei au inceput sa lacrimeze. Mi-am dat seama ca incep sa pierd copilaria cu totul,daca nu am pierdut-o deja. Ca ma asteapta un an extrem de greu, in care admiterea este prima mea prioritate. Ca timpul trece pe langa mine mai repede decat vreau si ca tata tot nu e aici. Ca tot incerc sa raman fixata pe ideea ca prietenii mei nu ma vor dezamagi niciodata, doar ca uneori lucrurile nu sunt chiar cum ma asteptam sa fie si totusi inchid ochii. Ca iubirea ma tot ocoleste si in acelasi timp imi aduce niste complexe de care ma tot chinui sa scap. Ca desi familia e langa tine mereu, te raneste uneori si nu poti lupta impotriva unor lucruri,pentru ca ele oricum se vor intampla.



...ca tot ceea ce trebuie sa fac pana in iulie este sa ma concentrez pe viitorul meu,sa fiu puternica, sa nu ma las distrasa de nimic.Sa las lucrurile sa vina de la sine.

*Ce-ti doresti cel mai mult pentru anul acesta?