Intrebarea zilei

Ce faci cand ai nevoie de afectiune si nu stii unde sa o cauti?

*azi ascultam Queen.

Si inca una..

Mi-e dor de un "el"

E uimitor cat de repede trece timpul pe langa noi. Cand ies vinerea de pe poarta liceului, imi dau seama cum a mai trecut o saptamana pe care aproape ca nu am simtit-o. Desi imi vad de treaba si invat, simt ca nu ma bucur de aceste clipe asa cum ar trebui, dar pe de alta parte nu stiu ce altceva as putea face.Asa ca mi-e dor.



Mi-e dor de o imbratisare sincera, venita din senin. De un mesaj cu "buna dimineata,soare". De un ecler de la cofetaria de pe colt. De leaganul unde incepeam sa ne cunoastem. De adierea vantului de la mare. De valurile care se spargeau de mine. De fluturii aceia pe care ii simti la primele intalniri. De zambetul timid pe care obisnuiam sa il ofer. De increderea in mine pe care o aveam cand ieseam pe usa imbracata in rochia albastra,care parca miroase a mare.
Nu mi-e dor de un "el" anume.Pur si simplu mi-e dor de un "el".

Weekend? Ce weekend?

Obisnuiesc sa ma trezesc sambata si sa nu reusesc sa ma ridic din pat, pentru ca odata ce fac asta, trebuie sa incep sa-mi planific temele pentru weekend. Cred ca daca trebuia sa ma pregatesc numai pentru bac,nu aveam nici o problema.Timpul mi-l mananca pregatirea pentru admitere.Azi si maine am atat de mult de scris si de invatat,ca nu stiu daca reusesc sa fac tot nici daca nu dorm deloc.

Joi am dat simulare la chimie. Cu tot cu camere. Incerc sa-mi dau seama care a fost marele tam-tam cu stresul provocat de ele.Pe mine nu m-au deranjat deloc. Nici nu am simtit ca sunt acolo .Ai invatat ,scrii. Nu ai invatat, te uiti la camere si pretinzi ca esti stresat de ele. Asta e concluzia la care am ajuns.

De ceva timp stau singura acasa cam..toata ziua. E ciudat. Ma simt de parca nu mai locuieste nimeni cu mine. Incep sa-mi repet lectiile cu voce tare,doar ca sa nu mai bantuie linistea in casa. Mi-e dor de zilele in care apartamentul era plin. De cativa ani incoace s-au schimbat atata de multe incat nu mai recunosc atmosfera in care treaiesc. E totul diferit.


A ne-a facut o surpriza si a venit de la Bucuresti. Diseara ies cu ea. Abia astept sa o iau in brate.

Am pus si o melodie primita de la o prietena.Ma calmeaza.


Ps.Mi-e dor de o discutie cu P.De o ora in care sa ma regasesc.

Ieri am fost irascibila. Ma plangeam..singura: ca am mult de invatat, ca nu mai am o viata sociala, ca nu mai suport camera asta in care sunt carti si caiete peste tot. Seara mi-am revenit. Am pus un concert de la Selah Sue si am inceput frumusel sa fac niste grile la chimie.

M-am ambitionat tare de la un timp. Chiar vreau sa intru unde mi-am propus. Nu am sa las 1-2 persoane sa imi spuna ca nu pot si ca incerc degeaba..cand ceilalti au incredere in mine si ma sustin. Atitudinea pe care doamna S a avut-o fata de mine nu m-a demoralizat, ba din contra. Nu-mi pare rau ca a trebuit sa o mint ca sa pot sa-mi continui visul. Am facut ceea ce trebuia facut. Am facut ce era mai bine pentru mine. Imi pare rau doar ca nu am deschis ochii mai devreme si ca am pierdut cateva luni degeaba. Nu-i nimic. Recuperez.Cu multe nopti in care dorm doar cateva ore, dar recuperez.Visul meu merita asta.

Azi ascult Adele cat imi fac temele. Pentru ca nu m-am plictisit de melodiile ei si pentru ca are un ras tare amuzant, care ma mai destinde putin.