Nunta in decembrie-Anita Shreve

Astazi revin pe blog cu recenzia unei alte carti din cadrul  campaniei vALLuntar . Am ales Nunta in decembrie, scrisa de Anita Shreve. Sa fiu sincera, cred ca asta e una din acele carti pe care am ales-o pentru coperta si pentru titlul care m-a atras..in mare parte pentru ca si eu sunt nascuta in decembrie.

A fost o lectura placuta cu siguranta. E genul de carte care merita citita intr-un weekend, cu ceaiul in partea dreapta si o ciocolata mare in stanga.

Cartea este impartita in trei zile: vineri,sambata,duminica,desi toate lucrurile petrecute in carte par a avea loc in 27 de ani,timp in care personajele nu s-a mai intalnit. Povestea are loc in Massachussets, unde Bill si Bridget, 2 fosti coelgi de liceu, isi organizeaza nunta la care isi invita si fosti colegi. Bridget este bolnava de cancer, fapt pentru care nu este inteleasa de ce vrea sa duca la capat aceasta casatorie. Nunta are loc la hanul Norei, care si-a pierdut recent sotul. Harrison, care aparent are o viata fericita, o iubeste pe Nora in secret inca din perioada liceului. Agnes, aparent o simpla lesbiana, se dovedeste a fi amanta unui profesor din liceu. Rob, homosexualul grupului, apare la nunta impreuna cu iubitul lui, iar  Jerry are o viata cam "defectuoasa", in care intra o relatie nu prea buna cu sotia lui, dar si un copil bolnav de autism.

Cele trei zile petrecute impreuna scot la suprafata multe lucruri care poate inainte erau neclare. Personajele se regasesc din nou si petrec cu siguranta un weekend de neuitat.

Va las cu acest suspans, tocmai pentru a citi cartea.

Am sa revin si cu cateva citate care mi-au placut..Spor la comentat! :)

:)

"A fost prea devreme, dar a fost frumos. O pirueta, un sarut, o imbratisare lunga, o privire sincera...si mi-a spus ca ma iubeste. Mi-a spus ca asta este motivul pentru care s-a intors. Ma asteptam la asta. Inca nu stiam  cum sa ii raspund. L-am sarutat si am mers mai departe. Era un sentiment placut pe de o parte..pe de alta incomod. Nu pot sa ii raspund la fel. Inca am anumite dubii. Inca sunt retinuta.
Dar a fost frumos."

Tie cand ti-a spus cineva pentru prima data ca te iubeste? :)

Jessie Ware-Wildest Moments

Cum se educa fetele in Boemia-Michal Viewegh

Cu zambetul pe buze particip pentru a doua oara la Campania vALLuntar  ,ce consta in publicarea unei recenzii a unei carti primite de la editura All. Daca anul trecut scopul a fost voluntariatul, anul acesta editura este sustinuta de Romsilva ,cu ajutorul carora se pare ca vom planta copacei pentru 15 comentarii primite.
Personal, ideea mi se pare exceptionala, tinand cont situatia in care se afla tara atunci cand vine vorba de defrisare.

Prima carte aleasa de mine este Cum se educa fetele in Bohemia, scrisa de Michal Viewegh. Nu auzisem de aceasta carte, pur si simplu am citit descrierea pe site si mi s-a parut interesanta.
Cartea se citeste foarte usor. Am terminat cele 213 pagini in aproximativ 2 ore. Sa fiu sincera, nu pot sa spun ca m-a atras in mod special. Ma asteptam la mai multe detalii legate de relatia prezentata in carte, dar se pare ca imaginatia cititorului se foloseste destul de mult de catre autor.

Pe scurt, actiunea se concentreaza pe relatia dintre un profesor de limba ceha, Oskar ,si o tanara de 20 de ani, Beata, aflata la inceput intr-o depresie. Legatura dintre ei se vrea a fi una strict profesionala, desi tatal fetei (Kral) l-a angajat pe profesor nu numai pentru a ii preda, dar si pentru a o face fericita. Beata se impotriveste pentru mult timp acestor meditatii, tratandu-le cu ignoranta.
Oskar incearca sa o atraga pe Beata in lumea literaturii ,intrucat el era si scriitor, iar tanara parea sa aiba potential atunci cand venea vorba de literatura. Reuseste sa isi imparta timpul intre predat la scoala,stat acasa cu sotia si fata lui si aceste ore petrecute cu fiica lui Karl, pentru care era platit extrem de generos.

In mod nu neaparat surprinzator, intre ei se infiripa niste sentimente care ii aduc impreuna. Mentin relatia secreta pe tot parcursul ei, iar atunci cand el este dat afara de Karl, Beata se angajzeaza la scoala unde Oskar preda.
Cum se termina aceasta romanta? Va las pe voi sa cititi cartea si sa ii aflati finalul. Tot ce pot sa spun este ca mi-a placut totusi suficient de mult incat sa o duc pana la final.

"Ce sa-i faci? Asa a fost sa fie. Nici intr-o lunca plina de flori de primavara, nici intr-o cabana imprumutata sau inchiriata, dotata cu un camin in care sa arda lemne ci intr-o cabina de proba, stramta si meschina, din raionul de imbracaminte pentru barbati-ca in cel mai prost film porno".

..

"E duminica..Ma gandesc la tot ce s-a intamplat saptamana asta si imi dau seama cat de multe s-au schimbat. Luni nici nu imi treceai prin minte, marti ma plimbam timida cu tine, iar ieri ma sarutai pe banca din centru.
Jumatate din mine e entuziasmata, jumatate e retrasa si nu stie cum sa reactioneze. Cand il vad cum se comporta cu mine, imi da impresia ca e un alt Ov..si totusi e acelasi care m-a ranit acum ceva timp. Ma intreb de ce nu a fost la fel si prima oara..
Mi-a dat parul la o parte si m-a privit cu niste ochi mari, plini de dorinta. M-a sarutat fix cum o facea inainte. Mereu mi-a placut cum saruta Ov. Nu era ca ceilalti. Imi dadea fiori cu un simplu sarut. Mi-a spus ca astepta asta de mult. De ce sa nu recunosc, simteam la fel.
Ma alinta mult. Nu ii raspund mereu. Nu pot. Ceva din mine ma opreste. Ma simt ca in scenele alea penibile in care el ii spune ei ca o iubeste,si primeste ca raspuns un simplu-"Bine".

E cam bolnav si cand il intreb ce face,primesc acelasi raspuns:"Mi-e rau". Nu-mi place asta la el deloc.Imi vine sa-i spun in fata sa fie barbat si sa treaca peste. O vizita la doctor le rezolva pe toate. Dar dupa imi aminteste cat ii e de dor de mine si nu mai scot nici un cuvant.

Azi te rog sa nu ma ranesti.Sa continui sa fii asa. Vreau ceva simplu si frumos..In clasa a 12-a nu am nevoie de nimic complicat. Nu am timp sama consum pentru nimicuri.
Ai grija de mine.Nu ma dezamagi. Atat vreau de la tine. Sa ma faci fericita.Iti mai dau o sansa,nu o risipi."

the xx-heart skipped a beat

Fericireee. Maine vad marea. Scumpa mea mare

The goosebumps start to raise

"Ma astepta pe banca. I-am vazut paltonul si l-am recunoscut imediat. Ne-am plimbat cam 2 ore prin oras..Nu a fost deloc ciudat. Ne-am comportat pur si simplu ca doi prieteni care nu s-au mai vazut de mult. Am abordat cam toate subiectele si a fost placut sa vorbesc cu el din nou.
Nu am planuit sa iesim. Pur si simplu am vorbit cu P despre el, am inceput sa pun cap la cap tot ce mi-a spus, tot ce s-a intamplat..si am zis ca poate s-a schimbat. Asa ca atunci cand m-a invitat iar afara nu am ezitat.

Vroia sa mancam la Chinezesc dar i-am zis ca nu ma simt prea bine si as vrea sa plec. Ne-am asezat pe o banca si a vazut ca am mainile inghetate. A inceput sa mi le incalzeasca, apoi m-a luat in brate.Era linistitor. M-a pupat pe cap si mi-a zis ca i-a fost dor de mine.In mod surprinzator, in acele minute ma simteam protejata. La un moment ne-am oprit din vorbit si pur si simplu am stat in bratele lui.
L-am rugat sa ma lase in fata blocului unde sta o prietena. Am vecini foarte curiosi si mereu tind sa ii evit.M-a luat iar in brate. Ma tinea asa strans..I-am zis ca vreau sa plec dar nu a vrut sa-mi dea drumul. Am mai stat asa cam 5 minute, apoi m-am desprins de el. Nu vroiam asta. Cred ca a vrut sa ma sarute la cum m-a mangaiat pe obraz, dar m-am facut ca nu vad si am mers mai departe.

Seara mi-a spus ca ar vrea sa opreasca timpul pentru mine.Ca ar sta intins,cu capul pe picioarele mele,sa-mi asculte povestile.
Azi ne vedem iar.Mi-e frica. Mi-e dor. Mi-e teama,dar as avea nevoie de asta.Nu stiu ce vreau. Dar stiu ca imi place sa fiu imbratisata asa."

"And if I may just take your breath away
I don't mind if there's not much to stay
Sometimes the silence guides our minds
So move to a place so far away"

emotii.

O sa-mi fie dor. Cand ma simteam pierduta, vorbeam cu ea si ma regaseam. Si eram mai optimista. Increderea cu care-mi spune-"Tu intri cu siguranta la facultate" ma face si pe mine sa cred asta. Ma invart intr-o nebunie de teme care nu se mai termina, iar ora pe care o petrec discutand despre mine ma ajuta sa privesc si partea buna a lucrurilor care mi se intampla.

Azi am ajuns la concluzia ca nu caut tipii in locurile potrivite. Asa ca nu o sa ii mai caut.

Am vrut sa-i spun mai multe. Dar nu am putut. De ce? Nu stiu exact,dar imi stateau pe limba si ma manca asa de tare,si totusi m-am abtinut. Ea era deschisa. Eu ma jucam cu degetele, asa cum mi-am dat seama ca fac de fiecare data cand am emotii. I-am spus asta la sfarsit si m-a luat in brate.Ii sunt draga.Imi este draga.

Mai si dispare optimismul.

Mereu mi-au spus sa ignor ce aud. Sa-mi fixez in cap faptul ca oamenii spun ceea ce spun doar din rautate. Doar din cauza faptului ca nu isi accepta propriile defecte.

Am zis ca nu imi pasa..dar de fiecare data ma inchid in mine si ma simt prost Si tot ce vreau este sa ma ascund. Mai ales pentru ca cei de langa mine se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dar eu stiu ca ei au auzit. Si ajung sa-mi puna intrebarea cretina- "Oare nu se simt si ei prost din cauza mea?"

Urasc orasul asta mic. Unde da,sunt oameni minunati,dar pe langa ei se afla si persoane inchise la minte. Care se limiteaza la cuvinte prostesti, pe care le arunca celor din jur ca si cum ar fi ceva normal.

Stiti ce realizez? Ca-mi dispare optimismul. Si asta..asta nu e de bine. Cum il recapat? De unde?


"Please see if her hair hangs long
If it roll and flows all down her breast
Please see from me if her hair hangs long
That's the way I remember her best"