E din cauza inceputului. E din cauza lucrurilor de acum 2 ani. Nu ii port pica si pretind, atat in fata mea cat si a lui, ca l-am iertat..si vreau sa cred ca am facut-o.Totusi nu am uitat nimic. Mi-ar placea enorm sa fie totul cum trebuie. Sa ma concentrez doar pe invatatul pentru admitere si pentru bac, iar in pauzele pe care le fac, sa ma gandesc la el si sa zambesc cand imi amintesc cat de mult imi spune cum ma iubeste. Cum imi spune ca vrea sa fiu a lui pentru toata viata, ca sunt cea mai frumoasa, ca ii fac zilele mai senine. Are uneori o privire asa sincera si plina de dragoste, e exact privirea aia din filme, care crezi ca nu exista in realitate.
Am visat acum ceva timp ca mi-a spus cum ca totul a fost o minciuna. Mai dezamagita ca in visul ala nu cred ca am mai fost. Eram suparata pe mine, eram de-a dreptul furioasa. M-am trezit cu ochii in lacrimi, m-am uitat la telefon, am vazut un "buna dimineata,iubito" si am inceput sa ma calmez.
Inca incerc sa imi dau seama ce inseamna relatia asta pentru mine. Dupa 3 luni si jumatate, tot sunt confuza. De ce?
2 comentarii:
Cat de mult il iubesti?
Privirea e poarta catre suflet; Citeste-i in ochi ce simte pentru tine
Trimiteți un comentariu