Simt ca fizicul ma priveaza de multe posibilitati si ca niciodata nu o sa ating anumite potentiale tocmai datorita acestui lucru.Nu ma consider atat de urata dar stiu ca nici frumoasa nu sunt.
Ce ma doare e ca asta se judeca pentru prima asta,asta e prima impresie, iar la mine nu e cea mai buna.
Si doare. Doare sa nu auzi complimente sau sa stii ca iti sunt spuse doar ca sa te faca sa te simti mai bine intr-o masura sau alta. Nici pe tata nu mi-l amintesc spunand prea mult. Era mandru de mine, dar doar din punct de vedere academic. Cand am plecat la bal in a 10-a,ma simteam superba. Aveam cizmulite, o rochita neagra, parul aranjat, eram asa subtirica si inaltuta..iar cand m-am intors tata m-a intrebat daca nu am stat cu vreun baiat, iar raspunsul me a fost ca nu. Niciodata nu am vorbit cu el sau cu mama despre relatii. Cred ca bause vin inainte, iar raspunsul lui a fost"- De ce,nu te-a placut nimeni pentru ca ai nasul mare?". Iar eu am plecat in camera si am plans.
Si cam asa a fost mereu. Cu glumite constante care imi ramaneau intiparite in minte, chiar si de la cei de pe strada. Am ajuns sa am 20 de ani si sa sa ma simt la fel de fiecare data cand se face misto de mine. Nu am crescut deloc din acest punct de vedere si nu stiu cum sa schimb asta. Pur si simplu ma inchid in mine si imi fac si mai mult rau singura.
Ma doare si tot ce vreau uneori e sa imi sterg memoria de tot. Sa nu mai merg pe strada si cand vad 2 persoane razand, sa cred ca rad de mine. Sa nu ii mai dau motive prietenului meu sa faca glume, chiar daca nu sunt cu rea-credinta.
Stiu ca ni se da doar ce putem duce,dar eu nu vreau sa duc asta.
4 comentarii:
Mi-ar placea sa te intalnesc odata :)
Cunosc atat de multi oameni frumosi fizic..dar uratul din sufletul lor este prea puternic, prea pregnant. Mai poti vedea frumusetea in cazul asta?
Eu am un principiu al meu: nu multumesc pentru complimente legate de fizic. Daca cineva imi face un compliment cu privire la o rochie, ii multumesc pentru ca eu am ales-o. Daca cineva imi spune ca am ochii frumosi, plec capul si tac. Nu eu mi-am ales ochii, nu mi se datoreaza mie. In cazul meu pot sa zic ca Cel de Sus m-a creat asa. In cazul altora, care nu cred in asa ceva, ei stiu mai bine. Asta ca sa nu intru in vreo polemica.
Asa ca prefer sa nu fiu pusa in postura de a mi se face complimente pentru ca mereu le zic : as putea maine sa ma impiedic, sa ma lovesc cu fata de o bordura si sa arat ca un mutant pentru restul vietii. Si? La ce bun fizicul?
Sper ca a fost doar un moment de slabiciune postarea ta..si sper ca esti constienta ca esti frumoasa. Cu totii avem cate un defect, dar doar cei care nu ne cunosc cu adevarat il pot vedea. Doar cei care nu stiu ce e in sufletul nostru. Asa ca daca ai nasul mare si ti se zice asta, inseamna ca le mai trebuie timp oamenilor sa te cunoasca cu adevarat. Te invidiez pentru parul tau natural, pentru ca esti inalta si supla si ai putea sa te imbraci cu orice. Pentru ca esti frumoasa si naturala mereu. Eu nu ies nici la paine fara machiaj..
Si poate mai scrii ceva :D
Abia acum am vazut comentariul,nu stiu cum de am ratat mail-ul legat de el..Mersi mult pentru el, la ce ganduri am acum chiar aveam nevoie de asa ceva.Apreciez enorm.
E cam greu cu sesiunea,de asta e greu si cu postarile, dar o sa incerc sa mai revin pe aici. Mai incep uneori sa scriu ceva dar in lipsa de idei abandonez si ideea principala si ma trezesc ca fac altceva.
Te pup si mersi ca inca ma citesti :*
Din ce-am citit pe blogul tau, mi-am dat seama ca ai un suflet atat de frumos incat nu mai conteaza altceva. Oamenii sunt superficiali si rai si nu trebuie sa-i bagi in seama. Si nu uita ca frumusetea exterioara paleste cu anii...si abia atunci se vor vedea oamenii cei mai frumosi.
Trimiteți un comentariu