Păi, să mi-l amintesc :D îţi spuneam că pe la vârsta ta, o persoană ce o considerăm prietenă bună mi-a spus că eu mă dau la tipul pe care ea îl place. Eu nici măcar nu-l cunoşteam pe tipul respectiv, deci am lăsat-o moartă cu ea, dar tipul mi-e prieten bun la ora actuală. După 3 ani, m-am împrietenit iar cu ea... Eu acord şanse la infinit deci poţi profita de mine... Şi eram iar prietene... Şi-mi face o fază asemănătoare cu cea dinainte doar că ... diferea tipul. Cel de acum era chiar iubitul meu din acea perioadă, actualul ex al meu... Şi m-a pus să aleg între ea şi el. I-am dat cu flit că o prietenă adevărată nu-ţi face aşa ceva... eventual te îndrumă să nu suferi prea mult... Dar, am cunoscut-o pe Ani, tipa ce mi-e soră, cea mai bună prietenă, viitoare fină şi viitoare naşă... cu ea mă cert cu ea mă împac, pe ea mă bazez la multe rele şi la toate cele bune. În facultate am cunoscut pe Anca şi o altă Ană. Anca este ca mine-tipic... ajută dacă este ajutată, iubeşte, suferă, ne înţelegem fără cuvinte. Uneori ele lipsesc. Iar Ana este cea ce eu nu sunt... dură, băieţoasă. Cu toate mă înţeleg în acelaşi patent să zic asa... fără cuvinte... Şi aici doream să ajung. Prietenele adevărate trebuie să te reflecte pe tine. Ca o oglindă. La suflet. La minte. La tot. Poate că uneori avem păreri diferite dar le discutăm şi ne înţelegem. Avem căi de mijloc mereu. Nu merită să rămâi marcată de experienţa cu "prefăcuta". Te vei lovi la tot pasul de ele în viaţa ta. Singura modalitate este să le tratezi cu superficialitate. Cu aceaşi monedă. Eu zic să nu te laşi răpusă de gândurile şi regretele cu privire la ea. Eu zic că nu prietenia ta cu ea nu era tocmai adevărată. Şi nu te caracteriza... Ştii vorba aia : spune-mi cu cine umbli să-ţi spun cine eşti... ? Gândeşte-o! ;)
Eu îţi zic că toate trec... Dar aşteaptă... Şi valorifică pe cei ce îi ai lângă tine... Pe cele... Uşor uşor vei rămâne cu cine trebuie... Dar trebuie să crezi şi să vrei...
Pf.. Si mie mi s-a intamplat. Eram prietene foarte bune.Dar cum a aparut cineva care era considerat 'cel mai tare'..s-a dus totul. O sunam mereu sa iesim afara.Imi spunea:'nu ca..e cineva la mine' sau 'nu am chef..' :) Nu era cea mai buna prietena,dar era printre cele mai bune..
9 comentarii:
te'a marcat:|
si nu te condamn,si eu as fi zis la fel:|
cu timpul o sa uiti si o sa vezi ca sunt persoane care chiar merita increderea ta:)
of of:(
cea mai buna prietena a mea este fix persoana mea.
da,cred ca asa ar trebui sa fie pentru toti giuly:-j...:-<
Nu ai postat comentariul meu? De ce? Cred că am fost rea. Scuze...
ce comentariu..?:-s
Păi, să mi-l amintesc :D
îţi spuneam că pe la vârsta ta, o persoană ce o considerăm prietenă bună mi-a spus că eu mă dau la tipul pe care ea îl place. Eu nici măcar nu-l cunoşteam pe tipul respectiv, deci am lăsat-o moartă cu ea, dar tipul mi-e prieten bun la ora actuală. După 3 ani, m-am împrietenit iar cu ea... Eu acord şanse la infinit deci poţi profita de mine... Şi eram iar prietene... Şi-mi face o fază asemănătoare cu cea dinainte doar că ... diferea tipul. Cel de acum era chiar iubitul meu din acea perioadă, actualul ex al meu... Şi m-a pus să aleg între ea şi el. I-am dat cu flit că o prietenă adevărată nu-ţi face aşa ceva... eventual te îndrumă să nu suferi prea mult...
Dar, am cunoscut-o pe Ani, tipa ce mi-e soră, cea mai bună prietenă, viitoare fină şi viitoare naşă... cu ea mă cert cu ea mă împac, pe ea mă bazez la multe rele şi la toate cele bune.
În facultate am cunoscut pe Anca şi o altă Ană. Anca este ca mine-tipic... ajută dacă este ajutată, iubeşte, suferă, ne înţelegem fără cuvinte. Uneori ele lipsesc. Iar Ana este cea ce eu nu sunt... dură, băieţoasă. Cu toate mă înţeleg în acelaşi patent să zic asa... fără cuvinte...
Şi aici doream să ajung. Prietenele adevărate trebuie să te reflecte pe tine. Ca o oglindă. La suflet. La minte. La tot. Poate că uneori avem păreri diferite dar le discutăm şi ne înţelegem. Avem căi de mijloc mereu.
Nu merită să rămâi marcată de experienţa cu "prefăcuta". Te vei lovi la tot pasul de ele în viaţa ta. Singura modalitate este să le tratezi cu superficialitate. Cu aceaşi monedă. Eu zic să nu te laşi răpusă de gândurile şi regretele cu privire la ea. Eu zic că nu prietenia ta cu ea nu era tocmai adevărată. Şi nu te caracteriza...
Ştii vorba aia : spune-mi cu cine umbli să-ţi spun cine eşti... ? Gândeşte-o! ;)
Eu îţi zic că toate trec... Dar aşteaptă... Şi valorifică pe cei ce îi ai lângă tine... Pe cele... Uşor uşor vei rămâne cu cine trebuie... Dar trebuie să crezi şi să vrei...
Pf..
Si mie mi s-a intamplat.
Eram prietene foarte bune.Dar cum a aparut cineva care era considerat 'cel mai tare'..s-a dus totul.
O sunam mereu sa iesim afara.Imi spunea:'nu ca..e cineva la mine' sau 'nu am chef..'
:)
Nu era cea mai buna prietena,dar era printre cele mai bune..
Trimiteți un comentariu