Am vorbit zilele trecute cu cineva,legat de relatiile cu parintii.Discutam despre o prietena,tatal ei mai bea cateodata,si normal ca ea se simte extrem de naspa,si plange,etc.O alta prietena are probleme cu parintii la fel,se cearta,tipa unii la altii,dar ea,de exemplu,a inceput sa ingore certurile si tot ce e legat de asta.O alta prietena are altfel de probleme cu tatal ei,face niste gesturi prea..intime..care normal ca o deranjeaza foarte mult.Si mai cunosc multe alte cazuri,in care parintii fac unele lucruri,prin care ii afecteaza pe copii lor.
Ei,discutand asta cu acel cineva,am observat ca singura lui parere despre asta este ca parintii fac mereu,dar mereu aceste lucruri fara sa vrea,si ca atunci cand ne vad plangand de exemplu,si mai si tipa la noi...o fac numai pentru ca se simt vinovati.Ei si mi'a tot spus aceste lucruri,direct si indirect,incontinuu,desi eu ii tot spuneam parerea mea.
Ei bine,eu cred ca nu fac aceste gesturi neintentionat.Sa fim seriosi,parintii nostri sunt oameni in toata firea nu?Au trecut prin atatea,stiu cand,cum,si ce sa faca aproape mereu.Cand gresesc cu cate ceva,este normal ca realizeaza asta,sunt ditamai oamenii nu?
Dupa parerea mea,cand fac unele lucruri,trebuie sa se gandeasca mai intai la consecinte[cum ne spun si noua:)].Esti in fata unei decizii importante pentru tine,ca parinte,dar care iti poate afecta familia.Este normal sa te gandesti la suferinta celor apropiati,la tot,si dupa sa o iei nu?Nu e vorba numai de tine,ca parinte,ci si de sotia/sotul tau,si de copii.
Daca ai inteles ceva din ce am scris eu aici,spune'ti te rog parerea:)Tu crezi ca parintii fac aceste fapte cu cap,fiind constienti de ele,sau o fac neintentionat,fara sa isi dea seama?[Ma refer strict la certurile dese dintre ei,la unele probleme alcoolice,la tipetele si la neintelegerile dese cu noi.]
5 comentarii:
Sa stii ca unii o fac pentru ca vreau . Dar majoritatea certurilor si problemelor incep de la ... desigur , bani . Bine mai zicea un proverb sau stiu ca era ceva de genu " Banu ochiu dracului " ..
Si mama si tata se certau.Credeam ca mor cand vedeam ca incepe o noua cearta.Pur si simplu simteam sfarsitul in fiecare cuvant al lor.Nu stateam decat si plangeam sperand ca vor inceta.Dar ei nici nu se gandeau la asa ceva.Se certau din ce in ce mai grav..tipau din ce in ce mai tare.Iar pe mine?Pe mine ma durea din ce in ce mai tare.Nu stiam ce sa fac.Daca sa intervin,sau sa ii las sa se certe in continuare.Dar toate au luat sfarsit cand a venit hotararea mamei,de a divorta.Pot spune cu mana pe inima ca a fost cea mai buna idee.
Prefer sa-i vad separati,dar sa fie liniste.E mai bine pentru toti.Atat pentru ei,cat si pentru mine.
E atat de iritant sa vrei sa intri intr-o casa linistita si de fiecare data sa gasesti cearta,din cel mai mic si neinsemnat lucru.E jalnic.Dar pur si simplu se intampla oricui.
Acum stau cu mama.Ea are grija de mine.Tata s-a mutat.Inainte ma suna,ne intalneam,vorbeam etc.Imi spunea ca daca am nevoie de ceva,ma va ajuta oricand,oricum, caci 'vei ramane copilul meu orice s-ar intampla' , spunea el.
Dar uite ca au trecut 5 luni decand am vorbit ultima data cu el.
Pe mine?Pe mine ma durea.Simteam cum ma sufoc de dorul lui.Voiam doar sa-l vad!Atat!Sa-mi spuna ce a mai facut.Cum se mai simte.N-aveam nevoie de banii lui.N-aveam nevoie decat sa stiu ca am un tata caruia ii pasa de mine.
Dar dupa cum spuneam,n-a sunat si nici nu va mai suna.
Acum m-am impacat cu ideea.Si nu mai vreau eu sa-l mai vad.
A avut o sansa,ba chiar mai multe.Dar n-a stut decat sa rateze.Ori eu nu sunt bataia de joc a nimanui.Si rabdarea mea are limite.
Nu stiu daca am spus ceea ce tu ai vrut sa auzi,sau daca am raspuns macar putin la intrebarile tale,dar pur si simplu prin postarea asta, mi-ai atins o coarda destul de sensibila a sufletului.Coarda ce usor se transforma in ceva puternic.Si simt ca e bine asa.
Multumesc pentru sinceritate Halatel:)
Si da,mi'ai raspuns la intrebarile mele prin comentariul tau.
uneori nu-si aleg bine partenerul din multe motive si asta duce la certuri, bineinteles mai sunt si banii etc
si daca ambii parinti au caractere puternice si sunt incapatanati asta duce la certuri si mai grave
traumele din copilarie, adolescenta sau chiar tinerete au accent in viata de cuplu si ca parinte
mai, sa stii ca sunt si ei oameni. sunt oameni in toata firea dar gresesc
:-??
Nu prea am avut parte de asemenea conflicte în familie. Şi unele certuri, că mai erau, erau ţinute departe de urechile copiilor. A fost o perioadă acum câţiva ani în care era o ceartă continuu. Eu m-am simţit dezorientată. Cele certuri au avut menirea să ne dezorienteze. Şi pe mine şi pe frate-miu. Dar situaţiile acestea divergente porneau de la bârfe, neîncredere, gelozii şi probabil bani. Au încetat. Echilibrul s-a restabilit. Şi e ok. Acum, chiar dacă sunt certuri, sunt ţinute departe de urechile mele şi ale fratelui meu. Deşi avem separat câte două decenii, ai noştrii ne menajează când ei au discuţii în contradictoriu. Uneori, suntem imparţiali, dar de cele mai multe ori partea mamei ţinem.
Şi certurile astea diferă de la familie la familie. În cazul tipei cu insinuările intime.. în funcţie de vârsta ce-o are, şi dacă nu s-a ajuns la altceva, să se ferească, iar dacă-i aproape cu faculta, să aleagă o faculta departe de casă şi să rupă legăturile astea "amoroase". Iar dacă s-a ajuns la altceva, există legea. Să lase ruşinea de-o parte şi să acţioneze. Asemenea oameni nu merită a fi liberi. Şi e mai bine şi pentru echilibrul ei mintal, interior, pt ea ca om. Sper să nu existe a doua variantă. Eu pe asemenea oameni i-aş omorî cu mâinile goale.
Trimiteți un comentariu