Este extem de greu,dar extrem de greu sa te bucuri de ceva/cineva care stii ca o sa..plece de exemplu.Sau ca..ar putea sa moara.Oricat de mult te chinui,temerile,frica,te acapareaza cu totul si uiti sa te bucuri de putinele clipe care mai raman.
Nu stiu ce se va intampla cu tata.Sau ce curs are boala lui.Nu am nici cea mai mica idee.Depinde in totalitate de Dumnezeu.Ce stiu insa e ca nu e usor sa ma bucur de el pe cat poate ar trebui sa o fac.Are dureri foarte mari.Plange ca un copil mic si imi este infernal de greu sa il vad suferind atat.
Incerc sa-mi pastrez doza de optimism si sa ii dau o parte din ea mamei,insa nici eu nu ma mai cred cand ii spun ca o sa fie bine.Si ea saraca este demoralizata,ii este frica,incertitudinile astea..
Of,cat de mult imi doresc sa fie bine.Cat de mult..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu