Ascultam Alexandrina Hristov-Printre flori si mi-am amintit de tine. Nu stiu de unde si pana unde.Nu te-am asociat niciodata cu melodia asta. Ai fost printre putinele lucruri reale, dar nu ai avut inceput;ai avut doar sfarsit.
Cateodata dau timpul inapoi si incerc sa imi dau seama unde am gresit eu. Sau unde ai gresit tu .Desi am trecut prin totul de atatea ori , nu gasesc nimic.Probabil de aceea nu simt nici acum ca am trecut cu totul peste. Sunt o persoana care are nevoie de o explicatie logica si care daca nu o primeste, deruleaza aceasi caseta la nesfarsit.
Cand le spun asta,primesc vesnica replica-Intelege, nu toti sunt ca tine.Asta ce inseamna? Ca eu gandesc prea mult, sau ca ei prea putin? Sau adevarul e la mijloc? De cand a aparut monotonia asta de cuvinte? De ce ei nu se mai gandesc si la alt raspuns?
Revin la ziua mea patetica in care nu s-a intamplat nimic interesant. Am dormit, am invatat, m-am uitat la un film, am facut o baie lunga..Si ah da,am visat. Mai mult decat de obicei.De ce? Probabil pentru ca e singurul lucru care in ziua de azi nu ma mai costa nimic.
3 comentarii:
uneori si visele costa sa stii
mai ales daca vrei sa si lupti pt ele
de ce n-ai incerca sa porti o discutie sincera intre patru ochi??
poti afla multe daca nu poti observa,studia limbajul nonverbal
bafta astept o postare cu discutia si impresia ta:*
@xoxo am incercat sa vorbesc insa ma ignora complet.nu stiu de ce,nu am nici ceea mai mica ideea.Nu stiu unde am gresit,nu stiu cine a gresit,stiu doar ca pur si simplu intr-o zi a incetat sa mai vorbeasca cu mine.
Trimiteți un comentariu