Singura grija in Vama era sa imi tin telefonul si putinii bani pe care ii mai aveam pentru drum,in siguranta.
Muzica era acolo pentru noi si ne chema la dans.Cand simteam oboseala si ne asezam pe nisipul deja putin rece,o mana calda ne ajuta sa ne ridicam si sa ne continuam ritualul.Cand vroiam liniste,ne retrageam langa marea care era amica noastra cea mai buna.
Rasaritul nu s-a grabit sa apara. Ne-a lasat cat mai mult timp. Am apreciat asta.Cand s-a ivit timid, ne-a facut sa il privim neincetat. Era unic. Era rasaritul din Vama. Am facut o baie in apa fierbinte si dupa nu am mai lasat aparatul din mana. Aveam sa ne amintim de acele clipe cand stiam ca tristetea ne va napadi;cel mai probabil, in mijlocul unei teme la mate.
Vama Veche la 18 ani a fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am facut.