Vama Veche

Singura grija in Vama era sa imi tin telefonul si putinii bani pe care ii mai aveam pentru drum,in siguranta.

Muzica era acolo pentru noi si ne chema la dans.Cand simteam oboseala si ne asezam pe nisipul deja putin rece,o mana calda ne ajuta sa ne ridicam si sa ne continuam ritualul.Cand vroiam liniste,ne retrageam langa marea care era amica noastra cea mai buna.

Niste cartofi prajiti, un shot de b52, un pahar de bere si nu ne-a mai trebuit nimic toata noaptea. Eram fericite, eram libere, eram intr-o alta lume. Oamenii erau veseli, aveau un zambet imens pe fata. Tristetea era probabil pe fundul marii, bine ingropata sub nisip.

Rasaritul nu s-a grabit sa apara. Ne-a lasat cat mai mult timp. Am apreciat asta.Cand s-a ivit timid, ne-a facut sa il privim neincetat. Era unic. Era rasaritul din Vama. Am facut o baie in apa fierbinte si dupa nu am mai lasat aparatul din mana. Aveam sa ne amintim de acele clipe cand stiam ca tristetea ne va napadi;cel mai probabil, in mijlocul unei teme la mate.

Vama Veche la 18 ani a fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am facut.