Cei care au ramas..au plecat si ei

Despre A am vorbit aici in multe posturi..Este a mea scumpa prietena de 6 sau 7 ani, de cand ne-am intalnit la spital, unde faceam amandoua exercitii pentru spate(cred ca amandoua aveam scolioza).Prin cate am trecut de atunci..numai noi stim. Ideea e ca prietenia noastra a rezistat si e mai puternica acum. Dar a plecat la facultate la Bucuresti. Stai, spuneam ca e la fel de puternica. Adevarat. Dar e atat de ciudata distanta asta..

Ma simt atat de singura cand am nevoie de imbratisarea ei si nu reusesc sa o primesc, si trebuie sa ma multumesc cu un hug virtual de la ea..Ma simt la fel de ciudat sa merg in Geenie, sa ascult o melodie pe care obisnuiam sa o cantam impreuna, si sa ma trezesc ca tot ce fac este sa o fredonez in gand. Sa mai spun ca in fiecare miercuri trec pe langa blocul ei cand termin pregatirea la chimie, si de fiecare data ma abtin sa nu o sun sa ii spun sa coboare? I-am zis doar o data,nu mai repet, pentru ca banuiesc ca o intristez si pe ea putin..

Ideea e ca stiu ca mai e un an si ma duc si eu la Bucuresti, dar pana atunci..Pana atunci trebuie sa trec de un bac si de o admitere fara ea alaturi de mine..cel putin nu fizic.




Pe M o stiu de 3 ani...2 ani am fost colege, si de un an si un pic e mutata la Iasi. Si de ea am vorbit pe aici cu siguranta. Am avut o relatie mai speciala cu ea,(a nu se intelege gresit, inca am) pentru ca la inceput nu ne vorbeam deloc. Si am inceput sa vorbesc cu ea tocmai pentru ca era colega aia din banca a doua, misterioasa, mai retrasa, frumusica, cu niste ochi adorabili. Dupa..nu mai stiu cum, dar am inceput sa vorbim mult, si sa iesim afara, si a inceput sa ma suporte si sa ma accepte asa cum sunt.

N-am sa uit niciodata cum ne-am facut poze in gara in timp ce dansam, cat de jalnic m-am chinuit sa o fac sa ajunga tarziu acasa, pana au reusit ceilalti sa puna a punct ultimele detalii legate de petrecerea ei surpriza, cum am esuat in a face fursecuri, cum mergeam in Dakota sa mancam nachos..
Amintiri..ei bine, amintiri sunt cu carul.
A mai venit pe aici si a ramas la mine peste noapte. Si de fiecare data incercam (chiar daca nu reuseam mereu) sa adorm cat mai tarziu, ca sa reusesc sa petrec mai mult timp cu ea.




Pisici..Ideea e ca sunteti departe de mine, dar vreau sa stiti ca oricand sunt aici. Chiar daca nu o sa aud mereu telefonul,o sa va sun inapoi. O sa va raspund la mail. O sa va scriu pe whatsapp.
O sa fiu aici. Si o sa va iubesc mereu. Pentru ca voi ati ramas langa mine. Si voi sunteti cele pe care imi bazez teoria ca prietenii adevarati exista. Cel putin in povestea mea.