Si e atat de ciudat sa te stiu ajuns in oras...Oare cum iti sta cu barba? Oare cand o sa dai un semn? Te vad maine la liceu? Vii sa vizitezi profii? Am sa-mi indrept parul. Am sa mi-l impletesc frumos.
Ai venit cu ploaia din Londra dupa tine. De ce? Incepuse sa-mi placa zapada.
Si cum ne comportam cand ne vedem? Pot sa te strang tare in brate? O sa vorbim de noi sau pot sa te sarut?
Nu eram asa.Nu eram asa pana sa ma inviti la ziua ta. Pana sa-mi amintesti iar ca existi. Pana sa incepi sa-mi dai iar sperante. Nu-mi pasa ca vii .Dar acum esti aici si vreau sa te vad. Esti aici si-mi este enorm de dor de tine.
4 comentarii:
Stiu si eu cum e sa fi intr-o situatie de genul asta...
Hei, capul sus daca universul va vrea impreuna asa o sa fie.
O sa fie bine :)
Da...este omul care nu te ameninta atata timp cat e departe. Am si eu un asemenea om, sper sa nu se intoarca niciodata in tara.
M-am lamurit si eu cu al meu:)
Trimiteți un comentariu