Mereu mi-au spus sa ignor ce aud. Sa-mi fixez in cap faptul ca oamenii spun ceea ce spun doar din rautate. Doar din cauza faptului ca nu isi accepta propriile defecte.
Am zis ca nu imi pasa..dar de fiecare data ma inchid in mine si ma simt prost Si tot ce vreau este sa ma ascund. Mai ales pentru ca cei de langa mine se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dar eu stiu ca ei au auzit. Si ajung sa-mi puna intrebarea cretina- "Oare nu se simt si ei prost din cauza mea?"
Urasc orasul asta mic. Unde da,sunt oameni minunati,dar pe langa ei se afla si persoane inchise la minte. Care se limiteaza la cuvinte prostesti, pe care le arunca celor din jur ca si cum ar fi ceva normal.
Stiti ce realizez? Ca-mi dispare optimismul. Si asta..asta nu e de bine. Cum il recapat? De unde?
"Please see if her hair hangs long
If it roll and flows all down her breast
Please see from me if her hair hangs long
That's the way I remember her best"
Un comentariu:
mai ai cateva luni si o sa pleci din acel oras :)
Trimiteți un comentariu