Nu cred ca am mai trecut vreodata de atatea ori prin sentimentele mele.
Dar ma bucur ca mi-am dat seama care e problema de fapt.Macar am un obiectiv:sa invat ca nu toti vor pleca de langa mine,ca nu se vor imbolnavi,ca nu ma vor lasa singura..
duminică, 25 septembrie 2011
vineri, 23 septembrie 2011
Tonight.
Am sa dansez pana cand voi simti ca nu mai am vlaga in mine decat sa ma asez jos.
Am sa simt muzica.Am sa plec cu ea acasa si am sa adorm cu ea in gand.
Am sa ma distrez in toiul tineretii mele.
Am sa las grijile acasa.In geanta care ma asteapta in zadar sa o deschid.
Am sa simt muzica.Am sa plec cu ea acasa si am sa adorm cu ea in gand.
Am sa ma distrez in toiul tineretii mele.
Am sa las grijile acasa.In geanta care ma asteapta in zadar sa o deschid.
joi, 22 septembrie 2011
Can't believe I'm writing this
Iti priveam buzele.Gatul.Pielea bronzata.Ochii mari si curiosi.Si tot ce vroiam sa fac era sa te sarut.
marți, 20 septembrie 2011
?!
Ce faci cand simti ca nu poti atinge un anumit subiect cu nimeni?Cand esti nesigura de tine,cand nu stii daca ce gandesti sunt doar idei trecatoare sau lucruri chiar importante?Incerci sa nu mai gandesti?Sa eviti subiectul pe cat de mult posibil?
sâmbătă, 17 septembrie 2011
Bucati de suflet
Abia acum inteleg care e treaba cu"Au plecat si au luat o parte din sufletul meu cu ei".
Golul care sigur nu v-a mai fi umplut e cel legat,normal,de tata.Nu il va inlocui nimeni niciodata,asta imi este clar.Parinti adevarati ai numai 2,mama si tata.Rudele, prietenii, vecinii, nimeni nu ii vor inlocui.
Apoi a fost Ov.A plecat intr-o perioada cand eram foarte vulnerabila,dar cand aveam alte probleme mai importante decat el.Ca a luat ceva din mine,chiar daca infim,mi-am dat seama mai tarziu,cand mi-am amintit de el dn nou.
Prima care stiam ca va pleca era vecina mea.Prietena din copilarie,mai mare decat mine cu 2 ani,s-a mutat la Bucuresti din toamna.Pastram legatura,e normal,doar ca stiu ca nu va mai fi la fel.Nu vom mai sta la barfe pe scara,nu vom mai sta pana tarziu la comedii romantice,nu vom mai vorbi prin pereti,sau la geam,lucrurile astea nu se pot face prin telefon.
Dupa o colega.A fost aici 2 ani,iar acum e mutata la Iasi.Si cu ea pastrez legatura,stiu ca va mai veni pe aici,stiu ca vom ramane prietene,dar stiu ca oamenii se si adapteaza noilor locuri si mai lasa si trecutul in urma.Mi-e atat de draga,nu cred ca e constienta de asta foarte mult.M-am incapatanat sa o cunosc tocmai pentru ca era mai retrasa,era un fel de..enigma,si cand am ajuns sa fac asta mai mult,a plecat.
Last but not least,profesoara de religie.Dupa 2 ani la liceul nostru,a devenit titulara,dar la altul.A fost si va fi un om minunat pentru mine,cu un suflet imens.A fost si va fi una din singurele persoane care imi intelege suferinta,tinand cont de faptul ca a trecut prin aceeasi situatie cu parintii ei.A fost printre singurele persoane care stia sa ma calmeze,sa ma linisteasca.Si cu dumneaei mai vorbesc,dar ora aceea de pe saptamana nu va mai fi recuperata.
Deci da,simt ca mici sau mari bucati din suflet se cam afla la ei,simt ca cei dragi pleaca,simt ca isi vor vedea de viata lor si vor uita de mine.Ma simt abandonata si stiu ca plecarile astea vor continua.Si asta ma demoralizeaza.
Cand voi primi alte bucati de suflet?
Golul care sigur nu v-a mai fi umplut e cel legat,normal,de tata.Nu il va inlocui nimeni niciodata,asta imi este clar.Parinti adevarati ai numai 2,mama si tata.Rudele, prietenii, vecinii, nimeni nu ii vor inlocui.
Apoi a fost Ov.A plecat intr-o perioada cand eram foarte vulnerabila,dar cand aveam alte probleme mai importante decat el.Ca a luat ceva din mine,chiar daca infim,mi-am dat seama mai tarziu,cand mi-am amintit de el dn nou.
Prima care stiam ca va pleca era vecina mea.Prietena din copilarie,mai mare decat mine cu 2 ani,s-a mutat la Bucuresti din toamna.Pastram legatura,e normal,doar ca stiu ca nu va mai fi la fel.Nu vom mai sta la barfe pe scara,nu vom mai sta pana tarziu la comedii romantice,nu vom mai vorbi prin pereti,sau la geam,lucrurile astea nu se pot face prin telefon.
Dupa o colega.A fost aici 2 ani,iar acum e mutata la Iasi.Si cu ea pastrez legatura,stiu ca va mai veni pe aici,stiu ca vom ramane prietene,dar stiu ca oamenii se si adapteaza noilor locuri si mai lasa si trecutul in urma.Mi-e atat de draga,nu cred ca e constienta de asta foarte mult.M-am incapatanat sa o cunosc tocmai pentru ca era mai retrasa,era un fel de..enigma,si cand am ajuns sa fac asta mai mult,a plecat.
Last but not least,profesoara de religie.Dupa 2 ani la liceul nostru,a devenit titulara,dar la altul.A fost si va fi un om minunat pentru mine,cu un suflet imens.A fost si va fi una din singurele persoane care imi intelege suferinta,tinand cont de faptul ca a trecut prin aceeasi situatie cu parintii ei.A fost printre singurele persoane care stia sa ma calmeze,sa ma linisteasca.Si cu dumneaei mai vorbesc,dar ora aceea de pe saptamana nu va mai fi recuperata.
Deci da,simt ca mici sau mari bucati din suflet se cam afla la ei,simt ca cei dragi pleaca,simt ca isi vor vedea de viata lor si vor uita de mine.Ma simt abandonata si stiu ca plecarile astea vor continua.Si asta ma demoralizeaza.
Cand voi primi alte bucati de suflet?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)