sâmbătă, 6 octombrie 2012

Patru anisori

Nu sunt cea mai constanta persoana. Nu ma refer numai la blog, ci in general. Am abandonat scrisul aici de multe ori, dar m-am intors de fiecare data cu zambetul pe buze..sau lacrimi in ochi, povestind cate ceva. Face parte din mine. Uneori citesc postari vechi si-mi amintesc cu drag prin ce treceam. Inchid ochii si retraiesc acele momente.

Astazi ma uitam pe profil si mi-am dat seama ca luna asta fac 4 ani de cand scriu aici..Deci cam de prin a VIII-a..Nici mie nu-mi vine sa cred cat cam crescut si cat de repede a trecut timpul. Cat de mult mi-am dorit sa termin liceul si sa plec de aici. Iar acum..mai am cateva hopuri si am fugit de aici. Cu inima cat un purice, dar totusi entuziasmata.
Mi-ar placea sa opresc putin timpul. Cu bune cu rele, sa intarzii momentul. Desi stiu ca nu voi regreta decizia de a pleca de aici,  sunt sigura ca o sa duc dorul multor lucruri pe care acum, probabil, nu le apreciez cat trebuie.

La multi ani, dragul meu blog ! :)

'Si printre altele..Valurile erau muzica pentru sufletul meu. Stateam pe sezlong si ma uitam la stele. Erau asa de frumoase. Peste tot sunt la fel,dar la mare..la mare stralucesc mai tare. Ma inveleam cu prosopul putin ud, incercand sa ma incalzesc. Am tras de 2 ori din tigara cu gust de cirese si dupa am continuat sa ma concentrez pe stele si pe valuri. Eram mai libera ca niciodata. Eram fericita...'




Invatand pentru bac...

Tudor Arghezi
De-abia plecasesi

De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Ti-as si facut un semn, dupa plecare,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?

Voiam sa pleci, voiam sa si ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?



luni, 1 octombrie 2012

Stateless - Bloodstream

Inchid ochii si ma vad in bratele tale.
Mereu te jucai cu degetele mele si dupa ma sarutai delicat pe gat. Adoram sa-ti simt buzele pe gat. Ma treceau fiori infiniti de placere. Ma faceai sa vreau mai mult si sa nu te las sa te opresti.

Mai stii seara cand m-ai dus in parcarea de langa Gradina? Nu-mi place orasul nostru deloc...dar luminile alea..te faceau sa te indragostesti de el. Ma cucereai in fiecare zi cu muzica pe care o aveai in masina. Prostutule, si acum zambesc cand imi amintesc cum ai varsat Cola pe tine si cum nu ma mai opream de ras. Si tu..tu erai ingrijorat de reactia tatalui tau cand va vedea masina.

Banca din T, de sub salcii, a devenit una din preferatele mele. Pierdeam timpul acolo vorbind despre viitorul fiecaruia dintre noi. Nu existam in viitorul celuilalt, dar eram fericiti.Si nu dadeam importanta altor lucruri.

In sambata aceea am racit pana sa imi dai bigmenul tau. Nu te credeam genul tipului care sa faca asta, stiam ca mereu tii la comfortul tau si abia iti trecuse si tie raceala. Cand am ajuns acasa am ramas tintuita pe scaun, ascultand Stateless-Bloodstream ..vroiam sa-ti pastrez parfumul cat mai mult.

Stiu ca nu te mai am. Iti mai duc dorul doar ocazional. Doar ca vreau sa pastrez aici cateva clipe petrecute cu tine.

duminică, 30 septembrie 2012

Vama Veche

Singura grija in Vama era sa imi tin telefonul si putinii bani pe care ii mai aveam pentru drum,in siguranta.
Muzica era acolo pentru noi si ne chema la dans.Cand simteam oboseala si ne asezam pe nisipul deja putin rece,o mana calda ne ajuta sa ne ridicam si sa ne continuam ritualul.Cand vroiam liniste,ne retrageam langa marea care era amica noastra cea mai buna.


Niste cartofi prajiti, un shot de b52, un pahar de bere si nu ne-a mai trebuit nimic toata noaptea. Eram fericite, eram libere, eram intr-o alta lume. Oamenii erau veseli, aveau un zambet imens pe fata. Tristetea era probabil pe fundul marii, bine ingropata sub nisip.

Rasaritul nu s-a grabit sa apara. Ne-a lasat cat mai mult timp. Am apreciat asta.Cand s-a ivit timid, ne-a facut sa il privim neincetat. Era unic. Era rasaritul din Vama. Am facut o baie in apa fierbinte si dupa nu am mai lasat aparatul din mana. Aveam sa ne amintim de acele clipe cand stiam ca tristetea ne va napadi;cel mai probabil, in mijlocul unei teme la mate.

Vama Veche la 18 ani a fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am facut.