Mi-am pierdut prietenul.Bine.Eu l-am facut sa plece,dar doar pentru ca m-a inselat.Cert e ca l-am pierdut.
Mi-am pierdut tatal.O sa sune ciudat,dar vineri o sa simt ca l-am pierdut de tot.Se fac 40 de zile si atunci sufletul paraseste casa.
Probabil mi-am pierdut si cea mai buna prietena.
La toamna o alta prietena la care tin extrem de mult se muta la Iasi.
Simt ca urasc atmosfera de la scoala.Toata lumea,chiar daca probabil mai are si anumite probleme,zambeste si se comporta ca si cum totul e ok.Toti glumesc,rad,fac si eu asta dar nu extrem de des,nu pot da mai mult si punct.Si asta se intampla in unele ore.In pauze ma simt uneori atat,dar atat de singura,simt ca o sa izbucnesc in lacrimi,dar ma opresc doar pentru ca nu vreau sa vad dupa multe persoane in jurul meu,intrebandu-ma ce am.Stiti deja?Pentru ca poate o sa imi spuneti ceva pe fata,dar in gand o sa credeti ca a trecut deja atat timp,ar trebui sa trec peste,sa fiu ok.
Simt ca e o dezordine totala in viata mea,ca nu mai stiu ce e cu mine.Nu mai stiu cum eram eu cea normala,care nu isi dezamagea prietenii atat de des,precum si ei imi spun asta,pe fata chiar.Eu cea care se implica in atatea proiecte cu o voie foarte buna,care zburda in pauze sa il vada pe tipul dragut de la a 11a.Acea eu,pentru moment,nu mai exista.
Am sufletul in bucatele,nu il pot lipi la loc,din cauza asta nu mai stiu unde si cum sa ma impart.Nu-mi plac certurile cu prietenii deloc,dar ajung in mijlocul lor si dupa simt ca nu mai pot sa mai ies.Iar in incercarea de a iesi distrug ceva.Mereu.Si ajung iar la ceea ce am spus mai sus:nu mai sunt eu nici in ochii mei,nici in ochii lor.
Ma dezamagesc pe mine si ii dezamagesc pe ei pe zi ce trece.
Am pierdut controlul asupra mea si pe deasupra simt ca nu mai am persoane langa mine care sa ma ajute sa imi revin.
Si cei care ma cititi,daca ma mai citeste cineva,probabil credeti ca ma plang.Probabil chiar fac asta.Dar e singurul loc in care o mai pot face.