miercuri, 27 aprilie 2011

mess



Mi-am pierdut prietenul.Bine.Eu l-am facut sa plece,dar doar pentru ca m-a inselat.Cert e ca l-am pierdut.
Mi-am pierdut tatal.O sa sune ciudat,dar vineri o sa simt ca l-am pierdut de tot.Se fac 40 de zile si atunci sufletul paraseste casa.
Probabil mi-am pierdut si cea mai buna prietena.
La toamna o alta prietena la care tin extrem de mult se muta la Iasi.

Simt ca urasc atmosfera de la scoala.Toata lumea,chiar daca probabil mai are si anumite probleme,zambeste si se comporta ca si cum totul e ok.Toti glumesc,rad,fac si eu asta dar nu extrem de des,nu pot da mai mult si punct.Si asta se intampla in unele ore.In pauze ma simt uneori atat,dar atat de singura,simt ca o sa izbucnesc in lacrimi,dar ma opresc doar pentru ca nu vreau sa vad dupa multe persoane in jurul meu,intrebandu-ma ce am.Stiti deja?Pentru ca poate o sa imi spuneti ceva pe fata,dar in gand o sa credeti ca a trecut deja atat timp,ar trebui sa trec peste,sa fiu ok.

Simt ca e o dezordine totala in viata mea,ca nu mai stiu ce e cu mine.Nu mai stiu cum eram eu cea normala,care nu isi dezamagea prietenii atat de des,precum si ei imi spun asta,pe fata chiar.Eu cea care se implica in atatea proiecte cu o voie foarte buna,care zburda in pauze sa il vada pe tipul dragut de la a 11a.Acea eu,pentru moment,nu mai exista.

Am sufletul in bucatele,nu il pot lipi la loc,din cauza asta nu mai stiu unde si cum sa ma impart.Nu-mi plac certurile cu prietenii deloc,dar ajung in mijlocul lor si dupa simt ca nu mai pot sa mai ies.Iar in incercarea de a iesi distrug ceva.Mereu.Si ajung iar la ceea ce am spus mai sus:nu mai sunt eu nici in ochii mei,nici in ochii lor.

Ma dezamagesc pe mine si ii dezamagesc pe ei pe zi ce trece.
Am pierdut controlul asupra mea si pe deasupra simt ca nu mai am persoane langa mine care sa ma ajute sa imi revin.

Si cei care ma cititi,daca ma mai citeste cineva,probabil credeti ca ma plang.Probabil chiar fac asta.Dar e singurul loc in care o mai pot face.

3 comentarii:

Ingerul tau spunea...

Condoleante, tatal tau va fi mandru de tine de acolo de sus...
Ai nevoie de iubire si imbratisare, si Dumnezeu este gata sa ti le daruiasca...
Sper sa le si primesti.
Oricine poarta numele Kali este mangaiat cu mari binecuvantari dar si incercat asa cum chiar ai si fost incercata...

Irra spunea...

nu mai stiu ce sa-ti zic, sa nu mai sara iar lumea la mine cu gura.
au trecut 16 de ani de cand a murit. nici mai mult, nici mai putin. si nu l-am uitat o secunda,n-am trecut peste, in ciuda faptul ca n-am nicio amintire, doar ce-mi povestesc altii.
la fel ca tine, ma prefac atunci cand vorbesc cu altii despre asta. adevarul e ca imi dau lacrimile numai cand ma gandesc la ce varsta timpurie a fost luat (40 de ani), ca avea un copil mic (pe mine) si ca nu s-a mai intors...
dar il simt langa mine... aproape mereu cand mi-e greu. >:D<

RoxX spunea...

Condoleante si sa stii ca eu te urmaresc permanent..
Imi pare rau de ceea ce ti s-a intamplat dar e f important sa stii ca tatal tau te iubeste, de acolo de sus..
Treci mai departe, cu capul sus, si gaseste-ti alinare in lucrurile frumoase si cu adevarat importante din jurul tau!@
Roxana