O singura concluzie.

Niciodata nu poti intelege o persoana daca nu ai trecut\treci prin ce a trecut\trece ea.NICIODATA.

Sentimente si muzica.

Dupa parerea mea,acestea doua merg mana in mana.O melodie imi poate schimba total o stare de fericire in una de tristete si lacrimi.Si nu e nevoie de un intreg playlist,ajunge una aleasa bine.

Pot tipa atat de tare incat sa ma auda si vecinii pe Vama Veche-Vara asta,dar dupa cateva minute pot plange in hohote pe Yiruma-River Flows into you,sau pe Christina Aguilera-Hurt..Asta e un simplu exemplu.Mai sunt multe altele.

Pana sa ajung la varsta adolescentei nu am inteles ce impact are muzica asupra noastra.Pentru ca nu aveam un stil preferat,pentru ca nu stiam sa o apreciez,pentru ca nu dadeam prea mare importanta versurilor.Apoi sentimentele legate de muzica m-au lovit fara sa-mi dau seama.Au devenit o parte importanta din viata mea.

Stiu ca nu ma pricep la cantat,ca nu am voce,dar nu ma voi opri din cel putin a fredona ceva zilnic NICIODATA.

Trebuie sa fac o schimbare.

Dar nu stiu ce schimbare.Nu stiu ce trebuie sa se schimbe exact ca eu sa ma simt iar bine in pielea mea.
Pentru mine viata nu e descoperita nici macar in o mica parte.Si acum raman uimita de cat de diferit e cursul nostru.ieri a fost o zi atat de obositore pentru mine,atat fizic cat si psihic,iar pentru un prieten a fost o zi minunata.De ce?Mama lui isi serba ziua de nastere.Si la mine de ce a fost diferit?Tata trebuia sa implineasca 50 de ani.Trebuia sa petrecem in familie.Vorbea de ziua lui de mult,abia o astepta.In schimb am facut o pomana.Cat de ironic e asta?

Trebuie sa fac o schimbare la mine.

Giveaway - Dreamcatcher from Patricia

Patricia ne ofera un superb DreamCatcher cu o conditie simpla:sa ii urmarim blogul,care apropo,este administrat super ok si este placut de "rasfoit"zilnic.

Va astept pe blogul ei!

Trebuie sa scriu din nou.

Nu vreau sa nu-mi mai amintesc ultimele clipe  petrecute cu el.Trebuie sa am insemnat tot pe o agenda.
Azi mi-am deschis jurnalul,nu am decat propozitii scurte si pline de durere sau lungi dar..care nu prea au sens,probabil plangeam cand le scriam si nu eram cu gandul acolo.Dar am putut sa il deschid.Aveam acolo si postarile de pe blog,nici nu-mi amintesc cand am gandit ce era acolo....
Maine imi iau noua agenda,ma duc intr-un parc si imi pun toate amintirile acolo legate de el.Cu lacrimi,fara,nu ma intereseaza,vreau sa ma oblig singura sa fac asta,dupa nu voi mai reusi sa stiu toate detaliile perfect.
Am nevoie de asta.

It's like autumn is already here.

Stiu ce incepe iar cu toamna.Scoala,temele,examenele...Cand ma gandesc ce ma astepta imi pun o melodie care ma calmeaza si incerc sa uit.
Vreau sa inceput cu bine anul.Vreau sa am incredere in mine si sa ma dedic tuturor lucrurilor care sunt importante pentru mine.Vreau sa fac pasi marunti dar sigur.Vreau,vreau,vreau....vreau ce cele de sus sa nu fie numai vorbe in vant,pentru ca nu de asta am nevoie.
Stu cat de puternica sunt.Stiu pana unde ma pot forta.Si stiu ca limita nu este tocmai mica.Stiu ca pot da ce am mai bun din mine si ca pot face lucruri marete.Am nevoie numai de sprijin si de icnredere in mine.Oricat as vrea,singura nu reusesc sa ma mobilizez mereu.Familia,prieteni..am nevoie de ei langa mine.Mereu voi avea.

O sa ajunga lacrimile mele la el?

Nu ma invata nimeni cum sa trec peste..moartea lui.Nu-mi explica nimeni.Am nevoie de niste reguli simple,de ceva concret,de ceva scris,de ceva de memorat.Nu de aceleasi fraze pe care le primesc cand vine vorba de el"Vei trece peste"."Asta i-a fost scris".Nu,nu ma consoleaza cu nimic,ba mai tare imi adancesc suferinta.Stiti cum este sa le auziti mereu,dar mereu,si sa vedeti ca niciodata nu va ajuta?Este oribil.

Stiu,au trecut 4 luni si un pic dar durerea e la fel de mare ca la inceput,iar eu...iar eu inca nu pot sa accept asta in sufletul meu.Eu inca il astept..daca nu in vis macar in realitate

Mi-e greu sa scriu despre el,mi-e greu sa vorbesc despre el,mi-e greu sa deschid jurnalul,mi-e greu sa-mi amintesc cat de mult a suferit.
Mi-e dor de el,mi-e dor sa il strig prin casa,mi-e dor de el in pragul usii de la sufragerie,mi-e dor sa mergem la pescuit,la padure...

In curand se apropie ziua lui.Trebuia sa o sarbatorim cu toata familia,sa facem gratar,sa ascultam muzica buna,sa dansam.In schimb voi sta cu privirea pe usa,asteptand sa se deschida si sa il vad pe el iar,spunandu-mi ca ma iubeste.Si stiu ca voi astepta in zadar..


"Insa ochii tai se vor pierde in noapte
Lasandu-ma pe mine in urma lor
Stiu ca ochii tai vor fi doua soapte
Si mi-e foarte dor,mi-e tare dor de ei"

Eu nu mai am speranta in tara mea.

Nu ne-ati spus ca nu e bine sa visam sa fim adulti.Ca lucrurile nu stau chiar ca in visele noastre.Ca atunci cand esti mare ai probleme si griji importante.Ca atunci cand cresti suferi si inima te doare atat de tare incat vrei sa ti-o smulgi din piept.Ca lumea este rea.Ca timpul trece greu si te macina usor.
Nu ne-ati spus.Ati mintit prin omisiune.
Secundele,minutele,orele trec pe langa noi..in timp ce nu facem nimic.Ne uitam in jur si toti se misca,numai noi stam pe loc.
Nu-mi mai place Romania.Inainte ii judecam putin pe cei care o vorbeau de rau;eu nu fac asta,dar totusi nu ma mai simt comfortabil aici.
M-am saturat sa aud la Tv numai stiri despre coruptie,despre crime,despre tinere care raman insarcinate la 13 ani,despre autostrazi care se construiesc in ani de zile,despre presedinti mincinosi.Tara mea..nu mai e ce a fost odata,si cu greu va ajunge iar pe linia de plutire.
Degeaba incercam sa facem pasi marunti,suntem mici si nu avem nici o influenta.Ne rad in fata toti,apoi ne fura de bani.
Am ajuns ca toti prietenii mei:VEAU SA PLEC DE AICI.PENTRU CA EU NU MAI AM SPERANTA IN TARA MEA.Si vreau sa am un viitor.