Mergeam pe strada cu capul ingropat intr-o carte cand am trecut pe langa cafeneaua din Centru. Am aruncat o privire celor care se bucurau de cafeaua de dimineata si dupa m-am intors la paginile mele. Pentru o secunda am vrut sa ma duc sa salut o prietena,dar era cu cineva si nu vroiam sa o deranjez.
Mai tarziu am aflat ca era si el la masa. Si parca ii recunoscusem parul...dar am crezut ca ma insel. Nu era genul care sa isi ia cafeaua in oras. Se pare ca s-a schimbat de cand nu ne-am mai vorbit. Mi-am format zeci de scenarii in cap despre cum am fi reactionat amandoi daca ne-am fi vazut.In unele nu-mi faceam curaj sa ma uit in ochii lui,in altele ne dadeam mana politicos si dupa plecam de la masa,in altele as fi vrut sa urlu la el ca a plecat intr-un moment in care nu aveam nevoie de asta.
Nu am privit niciodata orasul asta cu ochi buni. Cand nu vreau sa ma intalnesc cu cineva, se dovedeste a fi unul mic, in care ma ciocnesc fix de cine nu trebuie. Cand cred ca mi-ar ajunge 2 secunde sa il privesc pe strada, nu il observ deloc, desi frecventam aceleasi locuri
Asta e cea mai stupida melodie pe care mi-a trimis-o, dar pe care o ascult cu gandul la el mereu.
Asta e cea mai stupida melodie pe care mi-a trimis-o, dar pe care o ascult cu gandul la el mereu.
Un comentariu:
Eu consider ca tOt timpul va exista o vibratie dintre noi si un "fost"
Trimiteți un comentariu