Obisnuiam

urnal,si pe foi pe care dupa le aruncam.Acum nimic.Nu imi mai gasesc cuvintele.Nu pot sa scriu.Mi-e frica de ceva....Nu stiu exact de ce.De fiecare data cand incep sa scriu plang,asa ca las pixul jos sau pun tastatura la o parte,ascult muzica si astept sa imi revin.
Oamenii ma mai citeua putin.Pentru ca aveau ce citi.Imi pare rau ca nu mai pot scoate nimic.O sa incerc...dar nu promit nimic.Pentru ca deja simt ca incerc de mult si totul e in zadar.

Unde e vointa din mine?Unde e Kali careia nu ii este frica sa isi puna gandurile pe hartie?Sau pe o pagina de net?

Mi-e frica sa nu ma inchid iar in mine.

Kings of Leon - Pyro

Asculta mai multe audio pop

Ciao

Minunat aici.O sa plec cu amintiri foarte placute.Dar mi-e si dor de casa,de prieteni,de familie,de voi...E ciudat printre straini.

I-am simtit iubirea.

"A fost atat de ciudat.Atat de..bine.
A venit cu zambetul pe fata,fericita ca ne vede din nou.I-a salutat pe toti si cand a ajuns la masa noastra,m-a luat in brate putin si m-a sarutat pe frunte.O sa sune stupid,dar parca am simtit fericirea ei,iubirea ei,iti dadea si tie o stare foarte buna.Iar pentru mine a fost o stare prin care nu am mai trecut de mult.

Ma simt bine cand aud uneori la adresa mea cuvinte de lauda.De ce sa mint sa zic ca nu?Cunosc persoane care in unele discutii ajung sa-mi spuna cat de minunata sunt,ce lucruri frumoase fac,cata energie am in mine uneori.Si nu arat asta,dar in mine chiar ma umflu in pene.Pentru ca stiu ca cea de care vorbesc ei sunt eu.Si stiu ca am facut totul singura.

Ieri ma invarteam prin casa fara rost si ma gandeam ca nu am mai vrobit de ceva timp despre mine cu cineva,nu mi-am mai pus putin sufletul pe tava,cum obisnuiesc sa o fac uneori.Nu m-am mai descarcat,nu am mai auzit o vorba buna care chiar sa ma puna iar pe picioare.
Si dupa-amiaza a fost ea.Statea langa noi si vorbea cu o prietena de mine.M-am intors pentru ca mi-am auzit numele,m-a vazut,a continuat sa vorbeasca.Nu am fost atenta la ce spunea,am auzit doar ca eu am facut totul,ca am un suflet mare..si nu stiu cu ce a continuat.

Iar eu.Eu i-am simtit iubirea ei.Si a fost atat de ciudat.Atat de..bine"

Dezamagiri

Nu-mi place sa fiu dezamagita de oameni;de persoane apropiate mai ales.Nu-mi place sa mi se promita ceva si dupa sa raman doar cu acea promisiune,care nu se mai poate face,pentru ca faptul este deja consumat.Urasc asta.
Nu-mi plac motivele alea care apar dupa.Care nu au pic de sens.
Si nu-mi place nici cand sunt mereu motive serioase.O exceptie chiar nu poate exista?O amanare pentru un prieten bun?
Da,stiu,si eu dezamgaesc uneor,e normal,toti facem asta.Doar ca e ciudat cand ti se face tie acest lucru din partea mai multora in acelasi timp.
Vorbesc de o dezamagire relativ neimportanta pentru altii,dar care pentru mine conteaza.
Abia astept sa plec de aici.

Letters to Juliet.

Am vazut astazi filmul.Si am plans.Destul de mult.Nu mai stiu de ce.Mi-a placut povestea de dragoste,m-a impresiona partea cu parintii...Am plans.M-am mai descarcat putin.
Dar am si visat intre timp.Mult.Cand am vazut toate strazile de acolo;si casele;si locurile.
Saptamana viitoare plec si eu in Italia.Abia astept.

EVADARE TOTALA!